Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

17.02.2017:  Statul pierde cu desăvîrșire legătura cu realitatea
Puterea pervertește. Puterea absolută pervertește la modul absolut. Într-un careva moment, puterii absolut pervertite începe să i se năzărească deodată că ea ar avea un caracter excepțional, ba și mai mult — că ea ar fi mesianică. După care, în mod inevitabil, puterea începe să se identifice pe sine cu însuși statul, insuflînd oamenilor următoarea idee: «dacă nu vom fi noi, nu va mai exista nici însuși statul».

De regulă, acest fenomen apare în țările unde regimurile dictatorial și semidictatorial se mențin pe parcursul a zece ani și mai mult. Pe cînd caraghioasa noastră dictatură, pentru a se crede imposibil de a fi înlocuită și pentru a se identifica total cu însuși statul, a avut nevoie doar de un an.

În orice caz, spicherul Parlamentului, Andrian Candu, a formulat clar și răspicat această reflecție. Potrivit spuselor dumnealui, majoritatea parlamentară formată în anul 2016 (prin coruperea politică a mai multor deputați din PLDM și PCRM — n. a.) și guvernul Filip, confirmat de această majoritate, — nici mai mult, nici mai puțin! — au salvat Moldova de pierderea statalității sale. În acest context, el a declarat că în tot prin ceea ce au fost nevoiți să treacă ei, adică Legislativul, în ianuarie, pentru a forma Guvernul, și nemijlocit la 20 ianuarie, cînd Guvernul a depus jurămîntul…, a fost nu altceva decît un mare pericol de distrugere a Republicii Moldova. Dar ei, adică majoritatea parlamentară și Guvernul, au reușit să evite acest pericol.

Domnul Candu face aluzie la faptul că protestele pe al căror fundal a avut loc confirmarea guvernului Filip au fost, chipurile, pregătite de serviciile speciale ale unor state străine și că acesta a fost un scenariu foarte bine gîndit de nimicire a statului. Logica e chiar amuzantă. Pentru că ele, adică protestele, nu au fost contra statului ca atare, ci împotriva puterii din stat și a coordonatorului ei din umbră cu numele Plahotniuc. Răsturnarea căruia, conform logicii liniare, nicidecum nu înseamnă distrugerea statului. Dar, conform logicii guvernării care s-a detașat total de realitate — da, înseamnă distrugere. Și asta deoarece, potrivit respectivei logici, anume Plahotniuc este statul.

Iar despre teoria unui, chipurile, complot cu participarea serviciilor speciale ale unor state străine în general nu vrem să vorbim, pentru că aceasta e o idee din acel sărăcăcios arsenal cu care, de acum timp de opt ani, actuala guvernare manipulează opinia publică. Înainte de alegerile precedente, noi cu dumneavoastră ne temeam de «sîngerosul maidan», iar cît privește micile uneltiri ale serviciilor speciale din careva țări străine, pe acestea mass-media supusă puterii, spre amuzarea tuturor, «le descoperă» mai în fiecare zi.

E la fel de amuzant și faptul că despre ceea ce s-a întîmplat la 7 aprilie 2009, cînd statul străin învecinat se făcea luntre și punte ca să demonstreze implicarea sa în dezordinile de la noi, tot această putere afirma sus și tare că, în acest caz, este vorba despre un protest al cetățenilor cu spirit democratic și proeuropean, care a izbucnit în mod spontan.

Un lucru nu-l poți contesta: pînă la urmă, lor le-a reușit ceea ce și-au pus de gînd. Liderii protestelor, în persoana lui Dodon, Usatîi, Năstase, au luat repejor situația sub controlul lor, i-au scos pe protestatari din edificiul Parlamentului aproape că luat cu asalt, iar a doua zi în general i-au dus pe oameni din oraș, într-un «marș de protest» pe drumurile de centură ale capitalei, pentru a le împrăștia acolo energia protestatară. Guvernul a fost confirmat, ulterior a aprobat legea barbară a reformării sistemului de pensionare, a impus legea prin care miliardul furat să fie întors de cetățenii jefuiți, a împrumutat o groază de bani, a consolidat sistemul oligarhic în administrarea țării. După care, acum, ni se declară că toate acestea s-au făcut de dragul păstrării statului moldovenesc independent.

Moldova există de sute de ani, pe parcursul acestora păstrîndu-și identitatea națională și statalitatea sa. Timp de veacuri, ea a trecut prin situații mult mai rele decît capturarea — neforțată! — a organului legislativ de o mînă de cetățeni disperați. Și a rezistat, nu și-a pierdut identitatea, nu s-a topit în istorie.

Nu putem spune în mod explicit de ce anume ne pare așa, dar ne pare că statul moldovenesc nu se menține exclusiv pe seama cetățenilor ei corupți, pe seama oligarhilor și a trădătorilor care au format guvernul Filip. Ni se pare că, totuși, statalitatea moldovenească are un fundament mult mai solid: propria istorie și voința comună a majorității cetățenilor Republicii Moldova.

Spre deosebire de statul însuși, actuala putere nu are la temelia sa acest fundament: cetățenii Moldovei nu au votat și niciodată nu vor vota pentru o guvernare ca cea pe care o avem la ziua de astăzi. Și oricît de mult s-ar încerca să fim convinși că statul moldovenesc se ține pe astfel de oameni ca Pavel Filip, Valeriu Munteanu și Corina Fusu, nimeni nu o va crede. Unul din multele noastre argumente de a nu crede așa ceva ar fi chiar și spusele în mod deschis ale liberalului Munteanu cum că dumnealui activează în acest guvern doar pentru a nimici Moldova ca stat și a contribui la includerea ei în componența României.

Mai pe scurt vorbind, aceasta e o istorie în care povestea Nu devine realitate, chiar dacă în calitate de povestitor se produce chiar spicherul Parlamentului. Și dacă el a vorbit în mod serios despre toate cele ce ne-a spus, diagnoza de care suferă actuala noastră guvernare trebuie s-o pună de acum nu cetățenii, ci psihiatri profesioniști.

Alexandr Boico
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=2540
0 
| încă
înapoi »