Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

05.05.2017:  ”Clasa muncitoare trebuie să știe adevărul ! Ziarul muncitoresc ”Pravda” trebuie să corespundă denumirii sale: prin asta își va justifica scopul” (Pravda, Nr.1, 5 mai 1912)
În 1912, situația politică și socială din Imperiul Rus se caracteriza ca ”ofensiva reacției”. După înăbușirea revoluției din 1905, toate forțele orînduirii monarhice s-au mobilizat întru ofensiva împotriva drepturilor muncitorilor și persecutarea oponenților politici ai monarhiei.

Creșterea industrială și gălăgia propagandistică din ziarele oficiale și private au indus o stare de spirit de defetism față de social-democrație în rîndul intelectualității muncitoare. Proletariatul industrial, însă, este supus unui atac masiv împotriva drepturilor sale. Toate discursurile muncitorilor, chiar și de ordin economic erau crunt reprimate cu ajutorul forțelor armate și patroanelor. În aceste condiții, un organ de presă popular ale forțelor antimonarhice era vital – național rus și, după posibilitate, de masă.

”Toate au un sfîrșit – a venit și sfîrșitul răbdării țării”

Experiența publicării primului ziar revoluționar ”Iskra” era deja, iar în cadrul Conferinței a VI-a naționale ruse (de la Praga) a PSDMR, la inițiativa lui V.I. Lenin a fost aprobată decizia cu privire la publicarea în masă a primului ziar cotidian bolșevic muncitoresc. Banii pentru publicație erau colectați de la uzine și fabrici în rîndul muncitorilor și personalului ingineresc, care împărtășeau ideea antimonarhică.

Expedițiile crunte și punitive ale satrapilor despoți țariști în minele de aur din Siberia, care au intrat în istorie drept ”masacrul de pe Lena” a grăbit lansarea ziarului muncitoresc. În primul său număr, ziarul ”Pravda” a relatat preistoria evenimentelor tragice de pe rîul Lena.

Iosif Stalin – pe atunci, unul dintre cei mai activi corespondenți ai ziarului, scria despre acele evenimente: ”Toate au un sfîrșit – a venit și sfîrșitul răbdării țării. Masacrul de pe Lena a spart gheața tăcerii și a mișcat rîul mișcării populare. S-a mișcat !... Tot ce a fost rău și prejudicios în actualul regim, tot de ce bolea Rusia suferindă, toate s-au adunat într-un singur fapt, în evenimentele de pe Lena”.

Apropo, oficial, Stalin nu era redactor șef al Ziarului ”Pravda”, însă, a jucat un rol esențial în istoria ziarului. Pentru prima dată, Stalin a fost ales membru al CC al partidului în cadrul Conferinței de la Praga, în ianuarie 1912, unde s-a și luat decizia cu privire la publicarea Ziarului ”Pravda”. Și, deja în primăvara aceluiași an, revenind ilegal din exil, Stalin, împreună cu un grup de tovarăși, pregătea pentru publicare primul număr al ziarului. Printre cele mai importante materiale ale acestui număr – articolul de program scris de el ”Scopurile noastre” (în pagina XXXX acestui număr al Ziarului ”Comunist”).

Numai un singur ”Adevăr”

Publicarea noului ziar proletar de masă ”Pravda” a fost primit cu ostilitate, cît de straniu n-ar fi, chiar personal de Lev Troțki – activist de vază al social-democrației europene și a forțelor antimonarhice ruse. Problema constă în faptul că din octombrie 1908 pînă în aprilie 1912, Troțki, inițial la Lvov, apoi la Viena a publicat așa numita ”Pravda” de la Viena, care nu avea nicio influență asupra cursului evenimentelor din Rusia și era mai mult predestinată pentru colegii lui Troțki din a Doua Internațională Europeană.

Publicarea noului ziar a generat polemici aprinse. Troțki a apelat chiar la prietenii săi, socialiștii germani, n calitate de judecători terți, însă, asta nu a dat niciun rezultat și denumirea ”Pravda” a fost păstrată de ziarul leninist. Tirajul ziarului a fost de circa 40 de mii de exemplare.

Înaintea Primului Război Mondial, în anii 1912 – 1914, în Ziarul ”Pravda” au fost publicate 285 de lucrări leniniste pe marginea celor mai actuale probleme al vieții interne a Rusiei și internaționale.

Înainte de începerea Primului Război Mondial, Ziarul a fost interzis, iar redacția sa era persecutată. Practic, pînă la debutul Revoluției din Februarie din 1917, o parte a tirajului se edita peste hotare de unde ajungea pe teritoriul Rusiei în butoaie cu scrumbie. După Revoluția din Februarie, ”Pravda” a început să fie publicată din 5 (18) martie 1917 ca și organ al CC și Comitetului Petrograd al PSDMR. Tirajul Ziarului ”Pravda” ajungea la 85 – 90 de mii de exemplare.

După Revoluția din Octombrie, 27 octombrie (9 noiembrie) 1917, Ziarul a început să fie publicat ca și organ al CC PSDMR. Ziua lansării primului număr – 5 mai – a fost decretată în URSS drept Ziua Presei.

Într-un ritm cu țara

Ziarul, în sensul deplin al cuvîntului, mergea într-un ritm cu țara imensă la fiecare etapă a dezvoltării sale și n anii de cumplită încercare. ”Pravda” s-a format și a crescut ca și organ de presă principal partinic și de stat. Autoritatea publicațiilor din ”Pravda” erau incontestabile. Articolele, eseurile și satirele publicate în ”Pravda” au constituit directive practice pentru executarea și conducerea tuturor organizațiilor de partid – întregii țări.

Tirajul ziarului creștea constant și, în 1975, a ajuns la 10,5 milioane de exemplare.

Este interesant și acest episod din activitatea redacției Ziarului ”Pravda”. Fiind cititorul principal și curatorul ziarului, secretarul general Stalin manifesta o atitudine exigentă, dar, în același timp, respectuoasă și încrezătoare față de activitatea jurnalistică a celor de la ”Pravda”. Așa cum povesteau veteranii publicației, la procesul de pregătire a articolelor redacționale de importanță specială, de cele mai multe ori, se implica el personal.

Așa a fost, spre exemplu, în vara anului 1951, atunci cînd redacția Ziarului ”Pravda” pregătea un răspuns pentru ministrul afacerilor externe al Angliei, pe atunci – Morrison, care a transmis o scrisoare pentru publicația ”Pravda” prin intermediul corespondentului ziarului de la Londra și prin care punea la îndoială inițiativele de pace ale Uniunii Sovietice.

Nesatisfăcut de varianta răspunsului pentru Morrison, pregătit de corespondenții de la ”Pravda”, Stalin l-a invitat la el pe redactorul șef al publicației de atunci – Iliciov, căruia i-a dictat propria sa variantă și care a fost publicată în ”Pravda” alături de scrisoarea lui Morrison.

Comuniștii ruși au obținut toate drepturile asupra Ziarului ”Pravda”

Din păcate, în anii 60, 70, 80, conducătorii partidului și țării, după calitățile lor, erau departe de standardele ”Pravdei” leniniste. Munca lor în activitatea redacției era minimală.

Divizarea țării a lovit și în activitatea celui mai de amploare ziar din URSS. Vîltoarea democrației mimate și ”inversiunile cerebrale” ale entuziaștilor capitalismului aproape că au distrus Ziarul ”Pravda”. Pe 22 august 1991, Ziarul iese pentru ultima dată ca și organ al CC PCUS. În aceeași zi, editarea acestuia a fost sistată printr-un decret a lui B.N. Elțin, ca și ziar care susținea Comitetul de Stat pentru Situații Excepționale. În septembrie 1991, ziarul își reia activitatea în calitate de publicație social-politică sub conducerea redactorului-șef Ghenadie Selezniov. În același timp, redacția este privată de o mare parte a încăperilor sale don clădirea redacțională de pe strada ”Pravda”, 24.

Începînd cu luna aprilie 1997, ziarul a început să fie publicat ca și organ al PCFR. Pînă în anul 2003 au fost publicate cîteva ziare cu denumirea ”Pravda” și, periodic, erau inițiate procese de judecată legate de utilizarea acestei denumiri comerciale. Într-un final, victoria a fost de partea Partidului Comunist din Federația Rusă, așa cum era și firesc să fie.

Pe 24 februarie 2013, Congresul XV al PCFR a adoptat o nouă redacție a Statutului formațiunii, în preambulul căruia se menționa că Ziarul ”Pravda” este organul de presă oficial al Partidului Comunist din Federația Rusă.

Pentru jurnaliștii, deja, din spațiul post sovietic, care cinstesc și continuă tradițiile Ziarului ”Pravda”, ziua de 5 mai rămîne și astăzi sărbătoarea lor profesională – Ziua Presei.



Mihail Lupașco
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=2867
0 
| încă
înapoi »