Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

30.06.2017:  Prin exemplul său de hărnicie și cumsecădenie, comunistul Alexandru Jdanov îi însuflețește pe oameni la schimbări spre bine. Întotdeauna…
Zilele trecute, Alexandru Jdanov, un adevărat comunist, veteran al partidului, unul din întemeietorii lui, deputat în șase legislaturi ale Parlamentului, a rotunjit vîrsta de 85 de ani. Pe parcursul acestor ani trăiți, unii oameni se cam temeau de el, alții îl admirau; unii îl înjurau, iar alții îi erau recunoscători. Foștii tovarăși de muncă îl telefonează și pînă acum, rugîndu-l să le dea un sfat, să-i consulte în diferite probleme.

De tovarășul Jdanov se cam temeau și colegii din Parlament, știind că de la el în orice clipă te poți aștepta la o întrebare directă, incomodă pentru oponent, uneori chiar rușinîndu-l pe acesta. După cum își amintește însuși jubiliarul, deosebit de multe întrebări de acest gen au revenit pe seama lui Dumitru Diacov, care în acei ani deținea funcții de conducere în Parlament.

Astăzi, Alexandru Gheorghevici este preocupat mai mult de grijile familiei, de educația nepoților, dar, totodată, urmărește cu atenție situația din țară, participă activ la viața Partidului Comuniștilor.

Drumul vieții

Viitorul om politic moldovean s-a născut la 26 iunie 1932 în satul Sculeni, care pe atunci făcea parte din componența județului Bălți. La începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei era elev în clasele primare. El a fost printre cei 13 norocoși care primii în Moldova, — de la Prut și pînă la Nistru, — au absolvit în anul 1959 școala medie. Pe atunci în țară abia se constituiau primele instituții de învățămînt superior. Reprezentanții acestora plecau prin sate să-i caute pe viitorii studenți și, găsindu-i, aproape că-i implorau să meargă la studii, deoarece țara avea stringentă nevoie de cadre naționale. Absolvenții școlilor erau primiți chiar fără examene de admitere.

Dar acest tînăr absolvent n-a dorit să meargă la studii — chipurile, voi dovedi eu, acum am altele de făcut. Însă peste o jumătate de an i-a venit ordin de chemare la serviciul militar. Și tînărul Alexandru a fost repartizat în Flota de Nord.

Ca ostaș la marină, a slujit Patria timp de 5 ani, pentru care nici pînă acum nu-i pare rău. Doar anume flota i-a călit caracterul, l-a deprins cu multe lucruri necesare pentru viață. În timpul serviciului militar, în anul 1956, a intrat în rîndurile PCUS.

Ordine și schimbări

Fiind trecut în rezervă, Alexandru Jdanov a revenit în Moldova. Aici, s-a înregistrat la evidența de partid în raionul Fălești. La început, i s-a propus să meargă la școala serală și să repete tot programul clasei a 10-ea. Peste un an, tovarășul Jdanov este angajat în calitate de instructor la comitetul executiv raional, apoi la comitetul raional al partidului. Peste puțin timp, i s-a propus să preia funcția de secretar al organizației de partid din colhozul «Biruința» în satul Scumpia. Tot pe atunci, a început să facă studii la Institutul Agricol, Colhozul «Biruința» era o gospodărie slabă și înapoiată. Mulți oameni din sat mai mult furau decît lucrau. Dar nici cei care lucrau cinstit nu erau remunerați pe potriva muncii lor — doar cu vreo 200 grame de grîu și 10 copeici pentru o zi. Fostul conducător adusese gospodăria pînă la o stare atît de deplorabilă, încît doar pierderile în urma mortalității vitelor erau de ajuns ca s-o ruineze.

Peste un an, în sat s-a ținut adunare de dare de seamă. Totalurile anului au fost făcute de acum în altă atmosferă și în condiții bune — în noua Casă de Cultură pentru 800 de locuri. În afară de asta, pe parcursul anului despre care s-a ținut dare de seamă, sub conducerea tovarășului Jdanov au fost construite drumuri, un complex comercial, o fabrică, grădiniță de copii și alte obiecte. Au crescut și veniturile colhozului. Pentru o zi de muncă, oamenii puteau să primească 2 kilograme de grîu, cîte un kilogram de porumb, o jumătate de kilogram de floarea-soarelui și cîte o rublă în bani.

La adunare, oamenii au început să se plîngă de atitudinea dură față de ei, la adresa conducătorilor se auzeau blestemuri. Tovarășul Jdanov i-a rugat pe oameni să vorbească la concret. Iar ei — chipurile, dumneavoastră, după ce un an întreg ne-ați purtat încolo și încoace, ne-ați ocărît…, acum spuneți-ne ce o să ne dați după asta?

Drept răspuns, capul colhozului doar le-a enumerat ceea ce oamenii vor primi pentru munca lor. Ei, bineînțeles, nu l-au crezut. «Nu ne mai spuneți și dumneavoastră povești!», a aruncat unul dintr-înșii. Dar cînd au conștientizat că tovarășul Jdanov nu le spune povești, că vorbește serios, că nu-i minte, au început să scandeze: «Trăiască Jdanov!».

…Și iată că de atunci încolo, — iar Alexandru Jdanov a lucrat în acest colhoz încă 11 ani, — oamenii îndeplineau toate însărcinările și lucrările la timp și la nivelul cuvenit, indicii economici creșteau din an în an, la fel creșteau veniturile gospodăriei și ale sătenilor. Din acei ani, lui Alexandru Gheorghevici i-a rămas în memorie o familie care pentru zilele muncite a primit 29 mii de ruble și 14 tone de grîu.

S-a ajuns pînă la aceea că mulți dintre muncitorii care lucrau la fabrica de zahăr din apropiere părăseau fabrica și veneau să lucreze în colhozul lui Jdanov — într-atît de atractive au devenit pentru oameni ordinea și schimbările spre bine în această gospodărie. Cînd în Moldova s-a sărbătorit jubileul de 50 de ani ai Puterii Sovietice, colhozul «Biruința», printre primele în Moldova, a fost rebotezat, dîndu-i-se numele «50 de ani ai lui Octombrie».

Noi realizări

Următoarea etapă a vieții sale, — din 1981 pînă în 1992, — Alexandru Georghevici a consacrat-o raionului Lazo, acum Sîngerei, unde a ocupat funcția de prim-secretar al comitetului raional de partid. Și aici i-a revenit să facă ordine în această regiune și să ridice gospodăria, practic, de la zero.

În Moldova a venit pe atunci în vizită fermierul american Russel Garst. Făcînd o excursie prin gospodăria lui, acesta i-a spus lui Jdanov: «Vitele tale trăiesc mai bine decît oamenii mei». A mai fost pe aici și Vsevolod Murahovski, prim-secretar al comitetului regional Stavropol al PCUS. Alexandr Jdanov i-a arătat și i-a povestit timp de două ore tot ceea ce ținea de gospodăria sa, după care și acest oaspete de asemenea a rămas uimit de ceea ce a văzut și a auzit.

Din 1980 încoace, Alexandru Gheorghevici în repetate rînduri a fost ales deputat în Sovietul Suprem al RSSM, în Sovietul Suprem al URSS, timp de 16 ani a fost deputat în Parlamentul Moldovei. În timpurile cînd comuniștii moldoveni erau persoane marginalizate, s-a apelat la o modalitate mai puțin obișnuită: să se acceadă în Parlament pe lista socialiștilor. Astfel, în componența organului legislativ al țării au intrat 7 deputați-comuniști. În 1998, de acum în baza unor temeiuri legitime, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova avea în Parlament 40 de mandate de deputat. Iar în 2001 PCRM a obținut majoritatea parlamentară în Legislativ. Și Alexandru Gheorghevici, aflîndu-se în fracțiunea PCRM, participa activ la facerea ordinii în țară.

Patria, tovarășii, viața…

Pentru glorioasa-i muncă, Alexandru Jdanov a fost distins cu ordinele Lenin, Revoluția din Octombrie, Drapelul Roșu de Muncă, Prietenia Popoarelor, cu medalia de aur a EREN URSS, cu două diplome ale Sovietului Suprem al RSSM, cu «Insigna de Onoare», cu 10 medalii pentru muncă, ultima decorație fiind Ordinul Republicii. El deține titlurile de Agronom Emerit al Republicii Moldova și Lucrător Emerit în Agricultură.

După cum își amintesc tovarășii dumnealui, pentru munca sa plină de abnegație, Alexandru Gheorghevici a fost propus pentru titlul de Erou al Muncii Socialiste. Dar acest titlu așa și nu i-a fost conferit, cauza fiind invidioșii care prin toate mijloacele s-au împotrivit. Unul din aceștia s-a dovedit a fi un funcționar sus-pus din Sovietul Miniștrilor al RSS Moldovenești. El avea pică pe Jdanov — pentru faptul că, la timpul său, în cadrul unei discuții cu mai mulți participanți, Jdanov și-a expus în mod direct și deschis opinia sa referitor la o problemă importantă. S-ar părea că, atunci cînd se poartă o discuție, onestitatea și sinceritatea trebuie neapărat să fie prezente și ele. Dar respectivul funcționar avea altă părere, de aceea a folosit acest prilej ca să se răzbune pe Jdanov. Lui Jdanov niciodată nu i-a fost frică să spună adevărul în față, chiar dîndu-și seama că după asta pot urma consecințe în defavoarea lui. Cum s-a și întămplat în situația relatată mai sus.

…Viața i-a fost foarte interesantă și plină de conținut. Dar pentru jubiliar, așa precum afirmă el însuși, cel mai scump nu e asta. Cu adevărat scumpi pentru Alexandru Gheorghevici sînt tovarășii, cei împreună și alături de care a trecut, cum se spune, prin ciur și dîrmoi. Și cea mai scumpă îi este baștina sa, cea care, în pofida încercărilor prin care trece și a situației dificile în care se află, rămîne același pămînt pitoresc, binevoitor și primitor.

Actuala situație politică și economică din țară, firește, îl indignează mult pe tovarășul Jdanov. Ca om ce a lucrat în mod onest pentru binele Patriei sale, el este indignat de faptul că cele mai îndoielnice realizări astăzi sînt calificate drept fapte mărețe. Totodată, el nicidecum nu poate pricepe cum de mai marii țării nu fac nimic pentru bunăstarea poporului și, totuși, rămîn la conducerea țării…

În rest, Alexandru Gheorghevici nu regretă nimic. El este fericit și mîndru de faptul că și-a putut aduce prinosul său la dezvoltarea RSS Moldovenești, iar după aceea și la dezvoltarea Moldovei moderne. În acest răstimp, obținerea unor înalte rezultate economice s-a reușit doar puternicului potențial al cadrelor și sistemului sigur și bine organizat.

La rîndul nostru, vrem să spunem că ne mîndrim și noi cu asemenea concetățeni ca Alexandru Gheorghevici Jdanov.

Marina Țurcan
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=3134
0 
| încă
înapoi »