Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

13.07.2017:  După cum a informat orașul și lumea mass-media dodonistă, „alesul de către întregul popor” a comunicat cu jurnaliștii italieni la tema geopoliticii
Întrucîtva, a trezit nedumerire faptul că jurnaliștii italieni sînt indicați la numărul plural. Și asta chiar dacă la ecran am văzut doar un coleg de breaslă din străinătate, iar pe măsuță – doar două ceșcuțe de cafea. Desigur, poți face o presupunere că ceilalți oaspeți de pe coastele Apeninilor s-au îngrămădit într-un ungher, de unde nu se văd, însă asta de acum pare a fi ceva din domeniul suprarealismului.

S-a vorbit despre lucruri mai mult decît serioase – despre confruntarea Vestului cu Estul și locul Republicii Moldova pe harta geopolitică. Locul acesta, s-o spunem de-a dreptul, este destul de modest. Și totuși, Igor Dodon se străduiește să se promoveze pe sine ca pe un politician de factură geopolitică (ca să nu spunem atotgalactică), deși în discuția sa cu jurnalistul italian a negat acest lucru. ”Moldova este o țară mică. Nouă ne e sortit să fim prieteni și cu Vestul, și cu Estul. Eu consider că Moldova nu va putea supraviețui, dacă va începe să facă jocul geopolitic al cuiva”, a declarat el.

Dar, spre deosebire de naivii italieni, noi, locuitorii Moldovei, cunoaștem foarte bine înclinația „alesului de către întregul popor” Dodon anume spre pendularea geopolitică. El s-a băgat în geopolitică în chip de „troll din partea Rusiei și a lui Putin”, pe care cu de la sine putere îl numește „prieten al său”. Și asta chiar dacă „prietenul Vova” nu scapă ocazia să-l facă pe „prietenul Igor” de rîsul lumii (geopolitic), cum nu demult s-a întîmplat la forul din Sankt-Petersburg.

„Moldova este o țară mică și neutră. Noi nu dorim să facem jocurile voastre geopolitice. Lăsați-ne în pace și înțelegeți-vă între voi. Vrem ca la noi să fie pace și liniște”, – în felul acesta și-a încheiat Igor Dodon interviul său.

Dar, pare-se, cu Igor Dodon la noi nu va fi nici pace și nici liniște. Și asta pentru că el însuși vrea să intre în jocuri geopolitice, fie și la nivelul său microscopic.

Cum altfel ar putea fi apreciate declarațiile lui făcute la Minsk de tipul „noi la sigur nu vom fi antiruși, iar antioccidentali, – știți, pe unele poziții, vom fi” sau „eu sînt categoric contra ca Moldova să examineze chiar și oportunitatea aderării sale la NATO”. Asta a spus-o doar peste o zi de la interviul oferit jurnalistului italian în alt interviu, acesta de acum oferit ziariștilor bieloruși.

Am fi curioși să știm pe cine are în vedere Igor Dodon atunci cînd declară că „noi nu vom fi antiruși, noi vom fi antioccidentali” și așa mai departe. Acești „noi” cine sînt? Oare „alesul de către întregul popor”, pentru care și-au dat voturile doar 28% din electorat, are dreptul să vorbească în numele întregii Moldove? Mai avînd în vedere și faptul că cei ce l-au votat nu au dorit să-l voteze anume pe dumnealui, ci au făcut-o mai mult pentru ca în felul acesta să-și exprime protestul.

În primul rînd, pentru că au rămas profund decepționați de oamenii care se află la putere în ultimii opt ani, de coruptibilitatea și incompetența lor. În al doilea rînd, au făcut-o, nedorind ca în această funcție să fie alească Maia Sandu (despre care, în legătură cu asta, se pot povesti multe, însă o lăsăm pentru altă dată – acum, nu e timpul ei).

După cum spunea Mark Twain, ”a se numi pe sine în presă „noi” au dreptul doar președinții, redactorii și oamenii bolnavi de tenie”. Președinte veritabil domnul Dodon te-i mira de ar putea fi numit, odată ce a fost ales (numit) cu încălcarea normelor constituționale. Și nici la calitatea de redactor, pare-se, nu are temei să pretindă…

Pe lîngă altele, Igor Dodon a explicat „jurnaliștilor italieni” de ce în Moldova e un nivel înalt de sărăcie și corupție. Nici pe departe din cauza că el însuși „l-a testat” pe Nicolae Timofti la capitolul statalitate, nu pentru că la noi cumetrismul și clanurile le găsești la toate etajele edificiului de stat. Ci pentru că în tot timpul acesta Occidentul pur și simplu s-a uitat la Moldova, bucurîndu-se că ea este o țară proeuropeană.

„Occidentul i-a oferit Moldovei ajutor, a început demascarea sa Dodon. Dar oamenii nu l-au văzut. Ei au văzut cum acești bandiți, aceste persoane corupte, ascunzîndu-se în dosul drapelului Uniunii Europene, fură banii. Și atunci populația și-a pus întrebarea: la ce bun să susținem „vectorul european”, odată ce Europa permite să se facă toate aceste lucruri?”.

Dar dacă vom schimba vectorul, aici nu se va fura? Principala problemă nici pe departe nu constă în vectorul de dezvoltare a țării, care anume e acesta, ci în faptul ce fel de oameni ne conduc țara și în ce mod o fac. Nu se știe de ce, domnul Dodon nu suflă nici o vorbă despre calitatea din cale afară de proastă a conducerii țării, inclusiv a conducerii de către dumnealui. Și asta provine din lipsa unor tradiții de statalitate. Tot de aici rezultă și hoția epidemică, cînd oamenii de la diferite funcții pe locul întîi, doi și trei pun propriul lor buzunar și scuipă pe interesele țării. De aici vin pe capul nostru toate nenorocirile de care țara nu se va putea descotorosi degrabă.

Cît privește Igor Dodon, acesta e o imagine cum nu se mai poate de expresivă a conjuncturii politice moldovenești. Faptul ne-a fost demonstrat în repetate rînduri.

Ultima dată – prin încercarea lui de a schimba sistemul electoral din țară. Dă-i mînă liberă unui asemenea tip, și el în doi timpi și trei mișcări va face din Moldova o vinegretă cu denumirea federație.

Iar dacă asupra dumnealui ar fi aplicate presiuni, ar fi de acord chiar și cu gubernia Basarabia, doar să se mențină la putere. Și atunci limba noastră se va numi basarabeană, iar în școli se va studia istoria basarabenilor.

Dmitri Crîmov
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=3192
0 
| încă
înapoi »