Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

24.08.2017:  Cum a început istoria Podului de la Șerpeni
Pe 12 aprilie 1944, trupele sovietice au traversat Nistrul și, prin lupte, au ocupat o porțiune a malului vestic al rîului. Așa a început istoria Podului de la Șerpeni.

Timp de patru luni de zile, detașamentele Armatei Roșii au menținut sub control această mică porțiune cu lungimea de 12 și lățimea de 6 km. În timpul luptelor cumplite, suprafața podului s-a redus cu circa 60 la sută, dar el și-a îndeplinit misiunea.

Strategia și tactica

Fără exagerare, Podul de la Șerpeni poate fi numit piatra de temelie a Operațiunii Iași-Chișinău. Ea a început anume de aici. Conform planului comandamentului suprem, fronturile 2 și 3 ucrainene, în cooperare cu Flota Mării Negre și Flota Dunării trebuiau să spargă apărarea inamicului pe două sectoare (la nord-vest de Iași și la sud de Bender), să înconjoare și să lichideze forțele de bază ale grupurilor armate «Ucraina de Sud» în raioanele Iași și Chișinău și să continue ofensiva în interiorul României și, în continuare, spre Balcani.

Iar Podul de la Șerpeni trebuia să le creeze nemților impresia că ofensiva va începe anume din acest loc. Și, într-adevăr, de aici pînă la Chișinău e o aruncătură de băț — doar 40 de km. Și nemții au crezut.

De aceea, pentru ca trupele noastre să fie aruncate în rîu, a fost creată o grupare puternică sub comandamentul generalului Knobelsdorff în componența a trei infanterii, una de parașutiști, trei divizii de tanc, cu susținerea a altor trei diviziuni, două brigăzi de asalt, susținute de un grup de artilerie al batalionului 13 și batalionul 4 al diviziei infanteriei montane și subdiviziunile diviziei 97 ale infanteriei ușoare al armatei a 6-a a Wehrmacht-ului.

Trecerea

Așa deci, luni, 12 aprilie 1944, fără pregătire de artilerie (și, respectiv, neașteptat pentru inamic), unitățile ale armatei 57 au trecut Nistrul din satul Butor la Șerpeni. Neașteptarea a fost un as major, or, ofensiva în acest loc este incomodă — malul drept este mult mai înalt decît cel stîng și fortificat cu celule armate ale inamicului.

Inițial, comandantul diviziei 93 a armatei 57, generalul Kruze presupunea să purceadă la operațiunea de traversare a Nistrului în noaptea de 13 aprilie. Însă, comandantul batalionului 266, locotenent-colonelul Uhobatov a propus un plan îndrăzneț, luînd în calcul oboseala inamicului și nepregătirea pentru rezistența în fața unui atac imediat, de a trece rîul Nistru ziua, atunci cînd fasciștii iau prînzul. Propunerea comandantului a fost justificată.

Compania locotenentului major a lui Mozalev au înaintat spre țărm din adăposturi. Hitleriștii au depistat începutul trecerii abia atunci cînd soldații erau deja pe malul drept al rîului. Ostașii noștri au atacat șanțurile inamicului și l-au determinat să se retragă. La sfîrșitul zilei de 12 aprilie, pe malul drept al Nistrului erau concentrate, deja, două batalioane ale Armatei Sovietice.

În a doua jumătate a lunii aprilie 1944, Fronturile Ucrainene 2 și 3 au acaparat podul pe o lungime de front de 12 km și lățimea de 6 km.

Însă, o asemenea «comandare duală» s-a pomenit a fi o confuzie totală în gestionarea trupelor și s-a luat decizia de transmitere a podului celui de-al 3-lea Front Ucrainean. În dimineața zilei de 7 mai 1944, de pod a început să se ocupe a 8-a Armată Operativă a generalului Vasili Ciuicov. Iar peste trei zile pe podul de la Șerpeni a început iadul.

Podul în flăcări

În noaptea de 10 mai, trupele germane au început contraofensiva, care a luat pe nepregătite armata lui Ciuicov, care nu a reușit să-și revină complet după trecerea Nistrului.

Timp de 8 zile de lupte acerbe, trupele sovietice au pierdut circa două divizii, suprafața podului s-a redus cu circa 8 km în lungime și 3 km în lățime.

Nemții au concentrat în lupte 250 de tancuri, iar noi aveam doar 10, iar jumătate din ele — de trofeu. Doar într-o singură zi de luptă — 11 mai, au fost fixate 1200 de avioane nemțești. Pe unele segmente, avantajul inamicului în forțe vii, era de trei ori mai mare. Despre toate aceste lucruri și multe altele scrie mareșalul V. I. Ciuicov în cartea sa «De la Stalingrad la Berlin».

Fasciștii au reușit să fie opriți pe cîmpul de luptă de lîngă fosta fermă de lapte după ce a fost minat. Aici fasciștii s-au oprit, iar pentru a preveni contraofensiva, același cîmp a fost minat repetat.

Malul drept…Pe 14 mai, trupele secerate și epuizate ale lui Ciuicov au fost substituite de corpul operativ nr. 5 al armatei de ofensivă al general-locotenentului Nicolai Berzarin. Dar și el a trebuit să respingă iar și iar atacul fasciștilor. Trupele sovietice duceau lipsă de armament, tehnică și resurse de apărare antitanc. Dar au rezistat.

Cred că nu va fi inutil să reamintim despre subdiviziunile Armatei Roșii care au participat la principalele lupte de pe Podul de la Șerpeni în perioada 10–18 mai 1944. Este vorba despre divizia de artilerie operativă a 39-a, diviziile de artilerie operativă a 79-a, a 88-a, a 47-a și a 35-a. Nu trebuie să uităm nici despre batalionul punitiv nr. 13.

Spre Chișinău!

După contraofensiva din luna mai a armatei a 6-a fasciste, jumătate din satul Șerpeni a rămas sub controlul trupelor sovietice, iar a doua jumătate era ocupată de inamic. Ulterior, luptele de pe Pod au trecut la etapa de poziționare și nu au fost foarte încordate pînă pe 23 august 1944.

Cu toate acestea, prin acțiunile sale, generalul Berzarin a susținut opinia inamicului despre aplicarea loviturii principale.

Nopțile, pe malul stîng al Nistrului se auzeau zgomotele de la motoarele tancurilor și mașinilor — se crea impresia concentrării de trupe. Pe 18 august s-a desfășurat operațiunea de eliberare a celei de-a două părți a satului Șerpeni de sub ocupația fascistă, iar pe 20 august s-au dat lupte pentru înălțimea 79,4.

Toate acestea convingeau și mai mult fasciștii de faptul că principala direcție de ofensivă va fi lovitura din partea Podului de la Șerpeni, iar în același timp, începuse, deja, operațiunea Iași–Chișinău. Și doar atunci cînd a fost închis cercul de blocare a trupelor fasciste la rîul Prut, naziștii au înțeles că au fost trași pe sfoară.

Începutul ofensivei Chișinăului de pe Podul de la Șerpeni a fost planificat pentru ora 4 dimineața a zilei de 23 august 1944, însă, informatorii au raportat că fasciștii se retrag de pe pozițiile lor așa că ofensiva a început la ora 2 și 30 de minute în ziua de 23 august. Chișinăul a fost eliberat complet de invadatori pe 24 august la ora 4 dimineața.

După încheierea operațiunii Iași-Chișinău, în primele zile ale lunii septembrie, localnicii au revenit în sat și președintele sovietului sătesc a organizat procesiunea de înmormîntare a soldaților căzuți pe cîmpul de luptă.

Au fost create circa zece brigăzi funerare (cal, căruță și 3-4 băieți de 12-15 ani). Așa cum a povestit martorul ocular Piotr Luca, brigăzile au primit indicația: «Ion-ii» să fie înmormîntați deasupra fermei, iar fasciștii — acolo unde au căzut.

La întrebarea despre documente, medalii, ordine și medalioane, P. P. Luca a răspuns că morții au fost îngropați fără a fi verificați, în pardesiuri.

— De ce în pardesiuri, doar luna august 1944 a fost toridă? La această întrebare a urmat răspunsul precum că erau înmormîntați cei căzuți pe acest cîmp de luptă în luna mai; cadavre recente erau doar cîteva.

Memorial înseamnă memorie

Grație martorilor care au rămas în viață, în 1985 la Șerpeni a fost depistat și descoperit un mormînt comun al ostașilor sovietici, care și-au pierdut viața aici. În luna octombrie a aceluiași an a fost luată decizia de a edifica un memorial al gloriei militare unde să fie înmormîntați cu onoruri rămășițele soldaților din mormîntul comun depistat. Concursul organizat pentru cel mai bun proiect al memorialului a fost cîștigat de arhitectul Leonid Grigorașcenco.

Construcția memorialului a început la sfîrșitul anilor 80, însă, din cauza perestroikăi și destrămării Uniunii Sovietice, lucrările au fost sistate. Și abia în 2004, construcția memorialului a fost dusă pînă la bun sfîrșit și inaugurat cu fast. O contribuție considerabilă la reluarea lucrărilor de edificare a memorialului a depus cel de-al treilea președinte al Moldovei, Vladimir Voronin.

Eugeniu Marian
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=3321
0 
| încă
înapoi »