Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

24.08.2017:  Probabil, memoria Marelui Război pentru Apărarea Patriei este implantată în noi la nivel genetic. Pentru că foarte recent — în dimensiune istorică — buneii și străbunii noștri s-au confruntat cu el față-n față
În perioada URSS în fiecare oraș, cătun sau sat se puteau găsi cu ușurință memoriale ridicate în cinstea eroilor care au trecut prin război sau pur și simplu imaginea Soldatului Necunoscut sau a Patriei-mame. Toate acestea erau menite să păstreze în memoria generațiilor amintiria despre acele vremuri teribile.

După prăbușirea Uniunii Sovietice și formarea din cioburile sale a unor noi state independente, situația a început să se schimbe. Speculanții ajunși la putere în baza «ideilor naționale» s-au apucat să rescrie istoria și, din lașitatea lor, să lupte cu monumentele deoarece monumentele nu pot aplica lovituri de răspuns. Ceea ce este profund regretabil, or o palmă zdravănă de granit, probabil, ar putea trata «promotorii naționaliști» de xenofobie și/sau revizuirea evenimentelor istorice.

* * *
Una dintre cele mai importante calități, care a delimitat întotdeauna omul de animal, indiscutabil, este memoria. Pentru un om, trecutul este cea mai importantă sursă în formarea propriei conștiințe și determinarea locului personal în societate și lumea înconjurătoare. Memoria istorică este un regulator puternic al conștiinței publice.

Dacă e să vorbim despre societatea moldovenească din perioada contemporană, putem constata cu îndrăzneală criza morală evidentă. De la ecranele televizoarelor, în ziare și reviste și mai ales în Internet, permanent apar variante diametral opuse în ceea ce privește mediatizarea unor și aceleași evenimente. Fără a ține cont de niciun fel de norme etice, sursele media radicale de dreapta și, deseori presa apropiată puterii justifică și curăță imaginea celor care în anii războiului au fost de partea fascismului și au participat la genocidul în masă.

Unii recunosc acțiunile lor drept «pozitive», în acest fel încercînd să șteargă din memorie toată cruzimea și inumanitatea lor. Antonescu, Zelea-Codreanu, Bandera, Șuhevici au devenit astăzi eroi pentru tinerii radicali. Acesta este rezultatul războiului informațional contemporan despre care strămoșii noștri nici habar nu aveau.

* * *
Din păcate, după 7 aprilie 2009, asemenea «antrenamente» au devenit mai degrabă regulă decît excepție pentru Republica Moldova. Politicienii occidentali și locali, «istoricii» și «publiciștii» hrăniți de guvernare, cîștigîndu-și arginții iudei, încearcă să submineze măreția luptei popoarelor URSS împotriva fascismului, contestă decizia procesului de la Nürnberg. Mai mult decît atît, țipînd isteric despre «ocupație», justifică trădătorii, care cu arma în mînă au ajutat naziștilor să se opună Armatei Roșii, care lupta pentru eliberarea popoarelor europene de sub dictatura fascistă.

Pentru început, «euro-integratorii» de factură locală au promovat ideea de a anula Ziua Victoriei — 9 Mai în general. Evident, indignarea poporului nu a permis implementarea în practică a acestei idei.

În schimb, în ultimii șapte ani de zile, guvernarea încearcă să substituie sărbătoarea Zilei Victoriei cu Ziua Europei. S-a reușit adoptarea unei legi cu privire la noua sărbătoare abia în acest an. Adevărat, de teama exploziei furiei poporului, actuala conducere a țării s-a grăbit să asigure poporul de faptul că «nimeni nu a anulat Ziua Victoriei în Moldova».

Așa numitul președinte Dodon se jura că va bloca promulgarea legii cu privire la sărbătorirea Zilei Europei de 9 mai, dar așa cum obișnuiește, nu s-a ținut de cuvînt. La ce bun? Pentru că așa cum se știe demult, acest personaj folosește orice sărbătoare sfîntă pentru popor doar pentru propriile speculații politice.

Pentru integritatea tabloului trebuie să reamintim măcar cîteva încercări ale autorităților «pro-europene» de a perturba sărbătoarea în ultimii ani. În special, este vorba despre tentativa de a declara Ziua Victoriei drept zi de doliu. S-a întîmplat în perioada în care Mihai Ghimpu ocupa funcția de președinte interimar. În 2013, au fost efectuate percheziții la domiciliile tinerilor care, de 9 Mai, au desfășurat banner-ul Victoriei (O, Doamne!) chiar în fața «pietrei lui Ghimpu». În anul 2015, grație eforturilor Partidului Comuniștilor și cu susținerea absolută a societății, a eșuat tentativa revanșiștilor de a include pe ordinea de zi a Parlamentului proiectul de lege cu privire la amendarea persoanelor ce poartă panglica Sf. Gheorghe cu 200 u. c.

Iar anul trecut, așa cum toată lumea ține minte, de 9 Mai, autoritățile au încercat să desfășoare în PMAN din capitală tehnica militară a SUA și NATO. Trebuie să apreciem poporul Moldovei care nu și-a uitat istoria și și-a manifestat indignarea în raport cu expoziția dată. Autoritățile s-au văzut nevoite să evacueze mașinile NATO.

Apropo, autoritățile au reușit, totuși, să reboteze Ziua Victoriei și acum ea se numește oficial «Ziua Victoriei și memoriei eroilor, care au căzut pentru independența Patriei». În acest fel, clica de la guvernare echivalează toți soldații — care au luptat de o parte și cealaltă a baricadei. Și de aceea, de 9 Mai în Chișinău putem întîlni veterani cu medalii sovietice și alții — cu medalia românească pentru «cruciada împotriva bolșevismului»...

Oare asemenea acțiuni nu sînt o ofensă a memoriei celor 300 de mii de moldoveni care au luptat împotriva fascismului pe fronturile Marelui Război pentru Apărarea Patriei?

* * *
Memoria istorică despre război se formează și se păstrează în conștiința generației tinere nu doar din fapte istorice goale și cronica evenimentelor.

Cel mai emoționant factor este «memoria vie», adică memoria nemijlocită a poporului. În familiile noastre se știe despre cumpliții ani de război din povestirile buneilor, scrisorile de pe front, fotografii, lucruri de pe timpul războiului și documente. Pentru că multe mărturii de pe vremea războiului se păstrează nu doar la muzeu, dar și în arhivele personale.

Datoria noastră este să păstrăm amintirea acestei perioade istorice, să o transmitem copiilor și nepoților noștri despre bărbăția și rezistența învingătorilor; a celor care au supraviețuit și au ajuns pînă la Berlin în marș victorios, de asemenea, a celor care au căzut pe cîmpul de luptă și nu au ajuns să vadă maiul victorios din 1945.

Dmitri Crîmov
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=3328
0 
| încă
înapoi »