Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

25.08.2017:  La Doroțcaia, urme ale celui mai sîngeros război din secolul trecut pot fi întîlnite și astăzi
Doroțcaia e un sat frumos. Nimerind aici, îți dai seama cît este de frumoasă și îmbelșugată Moldova noastră. Dar cît privește politicienii, Moldova nu are noroc, spun localnicii. Însuși satul, în privința asta e mai norocos. Are în fruntea sa un primar care se gîndește la oameni, are grijă ca satul să nu stea pe loc, să se dezvolte. Și în ceea ce privește cunoașterea și respectarea istoriei, lucrurile de asemenea stau bine în sat. Oamenii cunosc istoria, cinstesc memoria pămîntenilor care au luptat pe cîmpurile Marelui Război pentru Apărarea Patriei, jertfindu-și viețile pentru viitorul pașnic al țării lor. Mulți săteni din Doroțcaia au participat la eliberarea Moldovei, iar după aceea au ajuns luptînd pînă la Berlin. Nepoții și strănepoții se mîndresc cu faptele eroice ale bunicilor.

…Atîta timp cît există asemenea locuri și asemenea oameni…Pe jurnaliștii de la ziarul «Comunistul», la Doroțcaia i-a întîmpinat directorul muzeului satului, Andrei Berzan. Deși cea mai mare parte a exponatelor din muzeu sînt consacrate eroicelor evenimente din vara lui 1944, cînd aici au avut loc lupte înverșunate pentru eliberarea Moldovei, inslusiv a satului Doroțcaia, de sub ocupanții germano-fasciști, o mare parte a colecției adunate ține de domeniul etnografiei. Anume din acest considerent, din 2004, respectiva instituție poartă denumirea oficială «Muzeu de istorie și etnografie».

Muzeul trăiește și se dezvoltă datorită entuziasmului custozilor săi și a sprijinului din partea autorităților locale. Andrei Berzan cunoaște absolut totul despre fiecare exponat, despre fiecare document istoric, dintre care multe sînt pur și simplu de neprețuit. Știe cum a nimerit în muzeu, cine l-a transmis în calitate de donație sau cine l-a găsit dintr-o întîmplare fericită.

În general, despre istoria acestui muzeu, care doar la prima vedere e mic în comparație cu alte muzee naționale, se poate afirma cu certitudine că este unică. Potrivit spuselor lui Andrei Berzan, o vreme în urmă, în sat existau două muzee: unul — al gloriei militare, inaugurat încă în anul 1979 în incinta școlii din localitate (care după aceea a fost distrus, practic, în totalitate, în timpul conflictului armat de pe Nistru), și al doilea — muzeul satului, care activează din anul 1985. Din fotografiile acelor ani, devine clar că acesta a fost un muzeu al gloriei de luptă și de muncă. Aici pînă acum s-au păstrat jurnale în care se înregistra minuțios statistica realizărilor fruntașe la recoltarea grîului, a porumbului, cantitatea de lapte ce se mulgea de la vacile fermei din sat. Pe paginile lui erau grijuliu încleiate fotografiile fruntașilor în producție, care aveau cu ce se mîndri în fața consătenilor. Sărbătorile, îndeosebi cele din 24 august — Ziua Eliberării Moldovei de fasciști, 9 mai — Ziua Victoriei întregului popor sovietic, erau marcate de întregul sat, oamenii bucurîndu-se și veselindu-se împreună. După Victorie, și aici a început o viață pașnică, oamenii din localitate muncind în numele păcii și al binelui.

«Pace, libertate, bunătate, Patrie — doar acestea nu sînt cuvinte goale! Pentru ca ele să fie o realitate, milioane de ostași au luptat împotriva fascismului, jertfindu-și viețile. Și pînă astăzi, acestea sînt noțiuni scumpe pentru toți oamenii de bună credință», spune Andrei Berzan.

— Pînă la ziua de astăzi, am adunat foarte multe materiale consacrate ostașilor eliberatori ai satului Doroțcaia în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, printre ei și originari de aici. Cu atît mai mult cu cît mulți dintre dînșii au ajuns pînă la Berlin».

Atît în sat, cît și la periferiile lui, în vara lui 1944, în timpul operației Iași-Chișinău, au avut loc lupte crîncene. Anume prin această localitate trecea cunoscuta «linie de apărare a lui Stalin». În lupte au căzut mulți ostași, osemintele multora dintre ei n-au fost găsite nici pînă acum. Conform datelor oficiale, spune directorul muzeului, au fost reînhumate rămășițele pămîntești ale 700 de soldați, iar încă ale aproximativ o mie de soldați nu au fost găsite.

În satul Doroțcaia, urme ale celui mai sîngeros război din secolul trecut pot fi întîlnite pînă astăzi. Din apele Nistrului nici pînă acum n-au fost ridicate multe tancuri ale trupelor germano-fasciste, care au fost nimicite aici de Armata Sovietică. Și în zilele de astăzi sînt găsite oseminte ale ostașilor și ofițerilor nemți care și-au pierdut viața în timpul retragerii din anul 1944. În multe cazuri, muzeul merge în întîmpinarea rudelor celor căzuți în ceea ce privește identificarea osemintelor găsite la Doroțcaia. La aceasta contribuie foarte activ și ambasada Germaniei în Moldova. Andrei Berzan consideră că toți trebuie să fie înhumați în mod demn, omenește.

E o continuitate aparte a destinelor, a istoriei, a generațiilor. Cu regret, pe acest fundal n-am avea aproape nimic de spus cu privire la sprijinul din partea autorităților «proeuropene» moldovenești, care în general nu acordă nici o atenție muzeelor de glorie militară. Ca și cum nu a fost Marea Faptă Eroică a poporului nostru în lupta de eliberare de sub fascism. Și asta nu poate să nu întristeze.

Doar este vorba despre trecutul eroic al pămîntenilor noștri. Iată portretul lui Grigori Sorochin, Erou al Uniunii Sovietice. El a trăit și a lucrat în Doroțcaia din anul 1932. De aici a plecat pe drumurile războiului, le-a parcurs aproape pe toate, dar și-a pierdut viața în Germania, cu puțin înainte de ziua victoriei — în aprilie 1945.

…Unul după altul, veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, martori vii ai acelor groaznice evenimente, pleacă din viață. La Doroțcaia au rămas doar doi din ei. La vîrsta lor, suferă de boli, se mișcă greu.

…Atîta timp cît există asemenea locuri și asemenea oameni…Memoria — iată ce este important. Mai înainte, își amintește Andrei Berzan, de educația patriotică a tinerei generații se ocupau la toate nivelurile. Atunci, tineretul avea posibilitate să comunice direct cu participanți ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei și să afle de la ei personal adevărul despre acele evenimente. Acum poți să zici că se face tot posibilul ca această memorie să fie ștearsă din conștiința nu numai a tineretului, ci chiar a întregului popor. Poți să zici că e și acesta un fel de război. Război cu memoria.

În opinia lui Andrei Berzan, trebuie să ne împotrivim dispariției unor asemenea muzee. El își amintește cum, în timpul guvernării PCRM, cu sprijinul și participarea nemijlocită a celui de-al treilea Președinte al Moldovei, Vladimir Voronin, a devenit posibilă reconstrucția muzeului din Doroțcaia. În acest scop au fost alocate mijloace considerabile, astfel că s-a reușit să fie extinse suprafețele muzeului pentru diferite expoziții, iar exponatele adunate și-au găsit fiecare locul său.

Aici, la Doroțcaia, vin oameni din întreaga lume, mulți din ei fac notițe comemorative în jurnal. Muzeul colaborează și face schimb de experiență cu multe organizații neguvernamentale și obștești, se preocupă de activitatea de cercetare. Și toată această muncă migăloasă, în temei, se face dintr-un sentiment de patriotism. Unul adevărat, neinventat. În plus, și din dragoste față de baștină, față de aceste locuri atît de pitorești.

Am vrea să credem că, atîta timp cît există asemenea locuri și asemenea oameni, lucrurile în Moldova vor merge bine. Și că Moldova are un viitor.

Olga Dzeatcovschi
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=3325
0 
| încă
înapoi »