Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

27.08.2017:  Memoria eroicelor fapte ale străbunilor este o armă care nu se învechește nicicînd — veșnica noastră armă
Anul acesta, Eroul Uniunii Sovietice Fiodor Petrovici Seliviorstov ar fi împlinit 100 de ani. Despre faptele eroului își amintește fiica lui — Izolda Fiodorovna Seliviorstova. Povestirea dumneaei este plină de emoții, ea se străduiește să transmită nuanțele tuturor acelor sentimente pe care tatăl ei le-a trăit în timpul operațiilor militare. Dar atunci, în anii războiului, tații și bunicii noștri nu se gîndeau că ei săvîrșesc fapte eroice. Ei procedau așa ca după aceea să nu le fie rușine nici în fața copiilor, nici în fața nepoților. Ei pur și simplu își apărau Patria de dușmani.

Ziarul «Comunistul» publică o parte din amintirile fiicei eroului.

Prima luptă lîngă Cahul

Fiodor Seliviorstov s-a născut la 18 iulie 1917 în satul Kulikovka, raionul Volski din regiunea Saratov. Pînă la începutul războiului, a absolvit institutul pedagogic din orașul Iaroslav, iar după aceea și școala militară de aviație. În Armata Roșie a început să slujească din anul 1939.

Viitorul erou și-a primit botezul de luptă în a cincea zi de război. La școala de aviatori din Balașov, colonelul Rodionov a citit în fața cursanților următorul ordin: «În raionul rîului Prut, în Moldova, se duc lupte crîncene. Trebuie să le acordăm ajutor detașamentelor noastre de acolo. În cazul în care forțele inamicului vor fi superioare, să se acționeze în mod de sine stătător, la propria latitudine».

Acele prime lupte au fost lupte aeriene inegale cu messerschmitt-uri germane. Așa cum i-a prevenit colonelul Rodionov, de bună seamă, au acționat de sine stătător, orientîndu-se la situația concretă. Tînărul aviator a priceput că avioanelor germane, care zburau cu viteză mare, le va fi greu «să vîneze» la înălțimile mici. Și anume asta l-a ajutat. Datorită istețimii sale și a stăpînirii de sine, în acea luptă el a doborît primul avion fascist.

Dar forțele inamicului erau superioare și, în unul din atacuri, a fost doborît și avionul lui Seliviorstov. El cu mare greu a aterizat în viile de lîngă Cahul. Fiind și rănit, încerca fără succes să aprindă avionul, ca să nu nimerească în mîinile dușmanului. L-a ajutat s-o facă unul dintre localnici, care a văzut lupta aeriană și aterizarea forțată a avionului sovietic. După aceea acest om, pe care nici n-a dovedit să-l întrebe cum îl cheamă, l-a scos la drum, unde pe Fiodor l-a luat o mașină militară care, spre norocul lui, a trecut pe acolo.

La mai mult timp după asta, Fiodor Seliviorstov s-a întîlnit, totuși, cu salvatorul său. Asta s-a întîmplat în februarie 1964, cînd el a preluat funcția de șef al aeroportului din Cahul. Întîlnirea cu Luca Gaidașenco (anume așa se numea necunoscutul care i-a salvat viața în timpul războiului), care atunci era paznic la brigada de tractoare a colhozului «Pravda», a fost înduioșătoare și plină de amintiri.

Fotograf aerian

Memoria — cale spre viitorLa începutul războiului, raportul de forțe cu inamicul era inegal. Germania fascistă avea 4950 de avioane, pe cînd Armata Roșie — doar 1500, dintre care avioane noi de luptă — doar 706. Și experiență de luptă fasciștii reușise să acumuleze mai multă în primii doi ani ai războiului.

Pentru a compensa superioritatea inamicului în aer, aviatorii noștri erau nevoiți să facă cîte 3-4 zboruri în zi, iar uneori și mai multe. Și asta le solicita o mare încordare de forțe, deoarece, la zborul al 5-lea sau al 6-lea, aviatorul risca să-și piardă cunoștința. Dar fasciștii opuneau o rezistență disperată. În prima zi a războiului, 10 aviatori dintr-ai noștri au distrus cu o lovitură de berbec avioanele dușmane. În cartea «Războiul mondial din anii 1939- 1945», apărută în RFG, autorii ei recunosc: «Pierderile aviației nu erau atît de neînsemnate, cum credeau unii. În primele 14 zile ale războiului au fost pierdute avioane chiar mai multe decît în oricare din perioadele de timp ulterioare. În perioada dintre 22.06 și 5.07.41, nemții au pierdut 807 avioane de toate tipurile».

…În anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, lui Fiodor Seliviorstov i-a fost dat să zboare pe diferite tipuri de avioane — și să ia cu asalt inamicul, și să arunce muniții partizanilor. Dar în principal el efectua recunoașterea aeriană a poziției inamicului, a cîmpului de luptă, a liniilor de apărare, a aerodromurilor și obiectelor militare. El era unul dintre cei mai buni cercetași ai regimentului de aviație care spre sfîrșitul războiului se numea Regimentul 10 de recunoaștere aeriană Moscova-Kenigsberg (10 М-К ОДАП), decorat cu ordinele «Drapelul Roșu» și «Suvorov». Regimentul îndeplinea misiunile pe care i le încredința cartierul general al armatei.

Munca de recunoaștere aeriană presupunea un pilotaj de clasă superioară, capacitatea de a te orienta în situație cu iuțeala fulgerului. Fiodor Seliviorstov a fost primul în regiment care în condiții de luptă a verificat calitățile aparatelor de fotografiat de format mare pentru aerofotografierea panoramică și de perspectivă în timpul zborului razant.

Instalația laterală a acestui tip de aparat fotografic dădea posibilitatea de a face fotografii de perspectivă, de la zona neutră pînă la granița vizibilității fortificațiilor și obiectelor de după prima linie a nemților. Mai tîrziu, acest mod de fotografiere a început să fie aplicat de întreaga aviație de recunoaștere.

«Moarte neagră» pentru fasciști

Fiodor Seliviorstov a făcut multe zboruri de recunoaștere. Dintre toate, zborul din 21 octombrie 1944 a fost cel mai dificil, echipajul salvîndu-și cu greu viața. Hitleriștii au transformat orașele Eidkunen și Schirvindt în fortărețe de necucerit. Ei pregăteau aici o contralovitură cu tancuri. În situația dată, era necesară o informație precisă despre dislocarea forțelor inamicului. Fiodor Seliviorstov și navigatorul, locotenentul Mihail Kriukovski, au primit misiunea să cerceteze fortificațiile inamicului. Aceasta a fost o însărcinare deosebit de importantă venită personal din partea comandantului frontului, I. D. Cerneahovski. La răsăritul soarelui, pentru a îndeplini misiunea, echipajul și-a luat zborul pe un avion IL-2, special echipat pentru operații de recunoaștere. Aproape de Schirvindt au coborît într-un zbor razant și pe o poiană au descoperit căpițe de iarbă înșirate pe de o parte, iar de cealaltă parte nemții acopereau cu fîn tancurile — tocmai 300 de unități! În alt raion au descoperit încă 250 de tancuri. De unde s-au luat? Cu trei zile în urmă, aici nu se vedea nici o căpiță, iar acum deodată au apărut.

Tocmai atunci nemții i-au observat pe aviatorii sovietici și au început să tragă în ei cu proiectile perforante de calibru mare, foarte periculoase pentru cuirasa avionului IL-2. Atunci cei doi aviatori au hotărît s-o ia spre pădure într-un zbor razant. Nemții nu s-au așteptat la așa ceva, dar au continuat să tragă în direcția avionului. Un proiectil a nimerit în partea dreaptă a aripii, făcîndu-i o spărtură mare. Avionul rănit a devenit aproape nemanevrabil. Iar în pădurea Goldbach a fost din nou atacat de artileria antiaeriană. Deși fusese rănit foarte grav, comunistul Seliviorsov (în rîndurile partidului el a intrat în anul 1943) a reușit să aterizeze pe teritoriul nostru.

Memoria — cale spre viitorCîteva ore după asta, aviatorii răniți au zăcut în avionul deteriorat pînă cînd soldații noștri întîmplător au dat peste dînșii. Mîna dreaptă și piciorul stîng ale lui Fiodor Seliviorstov erau fracturate, în plus, erau vătămate trei coaste din regiunea inimii, mușcată o bucată de limbă. Și navigatorul Kriukovski avea răni grave.

Fiind pe pragul de a-și pierde cunoștința și avînd dureri aproape insuportabile, Fiodor Petrovici a acceptat să fie operat doar după ce a transmis toată informația adunată în timpul zborului de recunoaștere. În aceeași noapte, această informație a ajuns pe masa lui Cerneahovski. Datorită ei, a fost salvată viața a mii de soldați sovietici care au spart linia frontului și au pătruns în inima Prusiei. Ultima notiță în jurnalul de zbor informează că zborul de recunoaștere a fost efectuat cu avionul IL-2 la 21.10.44. În afară de atît de mult iubitul de aviatori avionul IL-2, un alt avion nu ar fi rezistat la o asemenea încercare. După cum spunea însuși Fiodor Seliviorstov, ei numeau avionul cu cele mai mîngîietoare cuvinte, iar pentru nemți el era «moarte neagră».

Medicii au luptat multă vreme pentru viața eroului. Comandantul frontului, I. D. Cerneahovski, a venit personal la spital pentru a-i înmîna ordinul «Drapelul Roșu».

Pe parcursul zborurilor de luptă, aviatorul Seliviorstov a nimicit 11 avioane inamice, a distrus 6 cuiburi de foc ale artileriei antiaeriene și mitraliere antiaeriene, 22 de mașini, 2 locomotive, 5 motociclete, 90 de cai ai nemților, 4 căruțe cu încărcături, a nimicit 96 de fasciști.

În total, eroul a făcut 236 zboruri de luptă și a fost rănit de trei ori. Pentru faptele sale eroice militare, a fost decorat cu două ordine «Drapelul Roșu», două ordine «Alexandr Nevski», 2 ordine «Războiul pentru Apărarea Patriei» de gradul I, 3 ordine «Steaua Roșie», precum și cu zece medalii.

Titlul de Erou al Uniunii Sovietice cu înmînarea ordinului «Lenin» și a medaliei «Steaua de Aur» i-a fost conferit lui Fiodor Seliviorstov la 23.02.1945 pentru 157 zboruri de luptă pe IL-2 și pentru eroismul și bărbăția manifestate în anii războiului.

Pregătit de Natalia Lujina
Sursa: http://comunist.md/index.php?newsid=3326
0 
| încă
înapoi »