Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

02.10.2017:  Tamara Morari: Noi ne străduim să le deschidem larg ochii oamenilor, ca ei să poată vedea adevărul
Comunista Tamara Morari trăiește o viață plină de evenimente. Ei nu-i este frică de necazuri, în orice situație, caută soluția și întreprinde acțiunile necesare. Ea este un tovarăș bun, gata să-ți vină în ajutor la prima chemare. Ea întotdeauna s-a străduit să aducă folos oamenilor și societății. Chiar și acum, cînd este pensionară, se află în fruntea celei mai mari organizații primare de partid din sectorul Rîșcani și desfășoară o activă muncă obștească.

A lupta pentru Victorie

Anii de copilărie i-a trăit la Edineț. Acum acesta este un oraș măricel, iar cînd s-a născut ea, cu 80 de ani în urmă, era o localitate mică, în care trăiau oameni de diferite naționalități. La începutul războiului, fetița avea patru ani. Dar în amintirile sale din copilărie s-a păstrat un episod, — am putea spune, o amprentă istorică, — de la începutul lui august 1941, cînd mama îl petrecea pe tata la război. Tatăl ei, Efim Crivoi, a pornit spre urgia războiului pe o cărărușă care străbătea o livadă mare. După ochii plini de lacrimi ai mamei, fetița a înțeles că tata nu se duce la lucru, că el pleacă pentru mai multă vreme — posibil, pentru totdeauna. Spre sfîrșitul războiului, nemții au tăiat copacii de meri din acea livadă pentru lemne…

Tatăl ei a parcurs toate drumurile războiului și a avut norocul să se întoarcă teafăr acasă. Dar povestea despre cele prin cîte a trecut foarte rar, în vorbe zgîrcite, de parcă nu ar fi vrut cu amintirile sale să întristeze soția și copiii. Dar și atunci, și cînd a devenit matură, Tamara își dădea seama prin cîte grozăvenii, dureri și suferințe au trecut ostașii sovietici care au luptat pe cîmpurile războiului.

Și acum, cînd actuala guvernare încearcă să falsifice adevărul istoric, cînd se scot din manuale paginile despre Marele Război pentru Apărarea Patriei, cînd se încearcă interzicerea sărbătorirea Zilei Victoriei, pe Tamara Morari o doare sufletul. Și ea nu vrea să se împace cu toate aceste lucruri nefirești. Ea consideră că a venit timpul unei noi lupte pentru Victorie.

Din povestirile tatălui, ea a mai înțeles că în timpul războiului în orice clipă era important să simți alături un umăr de prieten. La război, ostașii se ajutau dezinteresat unul pe altul, ca adevărați prieteni. Dacă era nevoie, nu-și cruțau nici viața. Așa a perceput ea sensul acestei calități omenești, forța prieteniei și a devotamentului. Datorită respectivei percepții, pe care viața a întărit-o definitiv în ființa ei, a putut înțelege și aprecia mai profund și o altă calitate omenească, — trădarea, — pe care o consideră cea mai josnică, cea mai mîrșavă și mai ticăloasă manifestare a omului.

Despre Tamara Morari se poate spune că e un copil al războiului. Participanții la Marele Război pentru Apărarea Patriei pleacă din această viață, iar la straja adevăratei istorii rămîn copiii războiului. Iar copiii războiului au și ei copiii săi… Și asta înseamnă că memoria nu se va stinge pînă cînd noi nu vom pierde capacitatea de a transmite Ștafeta Memoriei unor noi și noi generații.

Cravată «de cărămidă» și «Riorita»

În anul 1947, familia ei s-a mutat la Chișinău, aici încadrîndu-se în restabilirea orașului distrus de război. Trăiau într-o cocioabă, paturi nu aveau pentru toți, sora mai mică dormea într-o covată. Apoi părinții au reușit să ia un împrumut, pentru a începe să-și construiască o casă. Toate acestea — în timpul anilor de foamete…

În rîndurile Pionieriei, Tamara a intrat încă la Edineț, la vîrsta de opt ani, în ziua de 9 mai a anului 1945. Copiii nu știau atunci că războiul a luat sfîrșit și întreaga lume sărbătorește Victoria asupra fascismului. Pe atunci, la Edineț nici pomeneală de cravate roșii. Dar învățătoarea lor s-a dovedit a fi o fire ingenioasă și a vopsit niște fîșii de pînză albă într-o fiertură de cărămidă fărîmițată. Din această pînză vopsită a croit cravate. Pentru pionierii din acele timpuri, era cel mai frumos și cel mai important atribut.

Tamara Morari își amintește foarte des și despre tinerețea sa comsomolistă. Era o fată activă, plină de viață, ageră, și nu-i de mirare că, prin clasa a 8-a, a fost aleasă secretar al organizației comsomoliste, din care făceau parte încă doar 3 tineri. Dar datorită energiei sale și a darului nativ de a-i atrage după sine pe oameni, timp de cîțiva ani, această organizație comsomolistă s-a mărit de zeci de ori.

În anul 1956, a plecat să-și facă studiile la Institutul Pedagogic din Bălți. Dar după al treilea an de studenție s-a încadrat în activitatea de instructoare superioară de pionieri. Și asta pentru că îi plăcea foarte mult să lucreze în mijlocul copiilor. Mai departe, destinul a ademenit-o pe altă cale. Pe această cale, a ajuns însoțitoare de bord. Opt ani din tinerețea sa i-a dăruit cerului. Paralel, a făcut studii fără frecvență la Institutul Industriei Ușoare de la Kiev. Iar cînd după 8 ani a coborît din cer pe pămînt, i s-a propus să fie secretar eliberat al organizației comsomoliste de la Fabrica «Zorile».

Ce timpuri au mai fost acelea! La fabrică lucrau în jurul la 10 mii de oameni. Din aceștia, 2500 erau tineri comsomoliști, organizația de aici fiind cea mai mare organizație comsomolistă din republică. La fabrică se organizau serate pentru tineret, lecții cu diferite tematici și cu valoare instructivă și, bineînțeles, dansuri. Cel mai mult, tinerilor de atunci le plăcea să danseze sub acompaniamentul «Rioritei». Clar lucru, comsomoliștii erau participanți activi la toate subotnicele comuniste. În acei ani, tineretul în general era sensibil, dezinteresat, liber și deschis.

O organizație primară acasă

În anul 1963, la vîrsta de 26 de ani, fiind recomandată de CC al Comsomolului din republică, Tamara Morari a intrat în rîndurile partidului. Nivelul responsabilității ei a crescut pînă la maximum. Ea în repetate rînduri era aleasă în prezidiu alături de primii secretari ai CC ai Partidului Comunist al Moldovei — tovarășii Bodiul și Grosu. Bineînțeles, i s-a dat cuvîntul la mari tribune. Acei ani au fost pentru ea timpuri rodnice sub toate aspectele.

După o îndelungată activitate comsomolistă, și-a schimbat preocuparea, trecînd într-un nou domeniu — la Direcția principală de aprovizionare materială și tehnică de pe lîngă Consiliul de Miniștri. Mai tîrziu a activat în cadrul MAI. Dar, oricare i-ar fi fost locul de muncă, pretutindeni se afla în centrul evenimentelor și pretutindeni era omul necesar.

Tamara Morari a trăit cu multe emoții perioada cînd Partidul Comunist a fost interzis. Nu putea înțelege cum poate fi una ca asta… Comuniști există — iată-i, toți sînt în viață! — iar partidul nu există…

— Țin minte foarte bine acea perioadă, povestește ea. Au fost oameni, chiar și printre cunoscuții mei, care și-au ars carnetele de partid. N-am putut să-i înțeleg, să le îndreptățesc fapta. Eu am păstrat din anii sovietici și carnetul comsomolist, și cel de comunist. Pentru mine, interzicerea partidului a fost o tragedie. Mult timp nu mi-am putut veni în fire după asta. Nu-mi imaginam cum aș putea să trăiesc altfel și trăiam cu speranța în suflet că partidul și-a încetat activitatea doar temporar, că, mai devreme sau mai tîrziu, o va reîncepe. Doar rămăsese oameni, inclusiv participanți la Marele Război pentru Apărarea Patriei, — pe atunci numărul lor era mult mai mare, — care nu puteau să accepte acea situație. Erau comuniști căliți în lupte, și nu numai în cele de pe cîmpurile războiului. Spiritul lor era atît de puternic, încît nu puteau fi capabili să se dezică de principiile după care-și trăise viața pînă atunci. Și pentru mine a fost o mare satisfacție sufletească faptul că au rezistat și în fața acestei încercări, sperînd și ei că lucrurile vor reveni în albia lor, că partidul se va renaște. Cum și s-a întîmplat de bună seamă…

Tamara Morari e totdeauna în mișcare, totdeauna încadrată într-o careva activitate. Cînd în Moldova Partidul Comunist a fost readus la viață, ea a fost printre cei care și-au depus eforturile ca să fie readusă la viață Pionieria, apoi și Comsomolul. Ea a creat o organizație pionierească și una comsomolistă la locul său de trai — în sectorul Rîșcani. Nepoata ei Lera a fost prima pionieră, apoi și comsomolistă. În total, în familia Tamarei Morari sunt 5 comuniști, așa încît poate crea o organizație primară de partid chiar la ea acasă.

În prezent, conduce organizația primară nr. 51 de partid. Este președinte al comisiei de revizie a comitetului raional de partid și vicepreședinte al Uniunii Femeilor din sectorul Rîșcani.

— Organizația noastră primară este cea mai numeroasă din întreaga capitală, spune ea cu mîndrie. În componența ei, sîntem 17 oameni, toți, bineînțeles, diferiți, însă viziunea e aceeași, deci, ne considerăm oameni apropiați, ca o familie, Toți sînt inteligenți, corecți și toți au dorința de a munci. În calitatea mea de secretar, îmi este foarte ușor să lucrez cu ei. Comuniștii noștri sînt foarte activi, pe toți îi doare sufletul pentru destinul partidului. Nouă ne place să ne întîlnim, să discutăm ultimele evenimente, și nu numai. Cînd se întîmplă că, din careva motive, nu ne putem întîlni, apelez la o metodă veche — adunări-selector prin telefon. Altceva e că-i mult mai greu să lucrezi cu oamenii care nu-s membri de partid. Puțini dintre dînșii sînt dispuși să asculte altă opinie decît a lor, de regulă, toți sînt zombați de informația schimonosită pe care o aud la radio și televizor. Ei de acum s-au obișnuit să-și ducă viața în neadevăr și este foarte greu să-i faci să înțeleagă asta. Și totuși, noi încercăm, le amintim cum a fost viața noastră în anii cînd la guvernare s-a aflat PCRM. Noi ne străduim să le deschidem larg ochii oamenilor, ca ei să poată vedea adevărul.

Tamara Morari posedă o trăsătură de caracter nespecifică pentru timpurile de astăzi — ea este capabilă să retrăiască împreună cu cineva anumite emoții, anumite evenimente. Pe deasupra, nu poate suporta minciuna. Cînd aude la diferite posturi televizate cum moderatorii spun în fața lumii minciuni sfruntate, nu poate să nu se indigneze. Cum se poate să minți atît de obraznic? Și cum e posibil ca asemenea minciuni să nu fie pedepsite?

42 kilograme de energie

Tamara Morari are copii și nepoți minunați. Fiica mai mare e artistă de circ, — artistă emerită!, — acrobată aeriană. Fiica cea mică e dansatoare. Ambele îi seamănă mamei. În tinerețea sa, mama a fost o fată curajoasă, a învățat să conducă mașina, apoi și motocicleta, mulți ani a practicat hipismul. Un caracter de băiețandru neînfricat într-o ființă de fată cu greutatea de 42 de kilograme — 42 kilograme de curată energie vie!

— Eu nu simt povara celor 80 de ani și nu pot să mă plîng pe viață, chiar dacă am avut o copilărie grea, spune ea. Nu aveam haine și nici încălțăminte. Eu cu sora umblam la școală în schimburi diferite și purtam aceeași pereche de sandale. Nu prea mîncam pe săturate, nu știam de jocuri și distracții. Și totuși, pot spune că am avut o copilărie fericită. Am trăit într-o atmosferă în care oamenii, cum se spune, își făceau griji unii pentru alții chiar și fiind străini, în care se străduiau să-i înțeleagă pe cei din jurul lor și să-i ajute la nevoie. Și asta a devenit pentru mine o trăsătură de caracter. Ca să rezist la toate, în fiecare zi fac gimnastică. Vreau să le mai fiu de folos oamenilor și cu un sfat, și cu un ajutor concret. Eu am avut noroc în viață să cunosc și să lucrez alături de oameni minunați. Natura mi-a dat o memorie bună și țin minte foarte bine tot ceea ce a fost în viața mea de pînă acum. Uneori, îmi vine gîndul să mă așez și să scriu. Nu numai despre viața mea, ci și despre multe evenimente, despre oamenii care au construit țara noastră. Vreau să povestesc adevărul. Vreau să-i conving pe oameni că Partidul Comuniștilor a fost este și va continua să fie. Și asta pentru că cei care astăzi fac parte din acest partid sînt oameni care poartă în sine adevărul vieții. Și pe noi, comuniștii, nu-i atît de ușor să ne înfrîngi anume pentru că păstrăm în ființa noastră adevărul.

* * *
În ziua de 31 august, Tamara Morari și-a marcat jubileul său de 80 de ani. Ea îi mulțumește pe toți cei care au împărtășit cu ea această sărbătoare.

Natalia Ustiugova
Sursa:http://comunist.md/index.php?newsid=3366
0 
| încă
înapoi »