Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

05.11.2017:  Lumina și forțele viitoarelor victorii
Astăzi, de la distanța istorică de 100 de ani, nu putem să nu observăm cel mai important lucru — acel curaj cu care liderii Revoluției au înfruntat dogmatismul

Cu cîtă furie băteau, în pragul Revoluției, în conducerea partidului bolșevic chiar și aliații aparenți — cunoscuți marxiști cu renume mondial. Ei erau absolut convinși că proletariatul Rusiei și forțele sociale de frunte din provinciile naționale nu sînt pregătite pentru povara puterii.

Însă, inspirația, curajul și voința au dus la victoria bolșevicilor deja în îndepărtatul an 1917. Au trecut 100 de ani și este timpul perfect să vorbim despre moștenirea acelor vremuri eroice.

Moștenirea leninistă a Mărețului Octombrie constă, în primul rînd, anume în curajul și acțiunile neordinare. Cum să nu facem paralela între cît de curajos și neașteptat pentru toată lumea occidentală, care recent îngropase URSS, s-au comportat comuniștii din Republica Moldova la sfîrșitul anilor 90 ai secolului trecut.

Victoria în cadrul alegerilor din 2001, cînd PCRM a devenit principala forță politică și a format majoritatea parlamentară, mai presupunea și o măsură de responsabilitate fără precedent pe care și-a asumat-o echipa Președintelui Voronin.

Astăzi, cred că nu există în Moldova om rațional, fie el părtaș sau opozant al ideii comuniste, care să nu recunoască un lucru evident: în anii de guvernare a PCRM și mandatului de Președinte a lui Vladimir Voronin, viața în Moldova se schimba spre bine. Și nu era vorba despre norocul «prins de coadă» la sfîrșitul secolului XX. Este vorba despre acel spirit invizibil al Mărețului Octombrie cu care, permanent, au mers în luptă comuniștii din Moldova.

Da, multe s-au întîmplat în 100 de ani. Zigzagul istoric de la sfîrșitul anilor 80 ai secolului XX a devenit o răscruce tragică, cînd contrarevoluția tîrîșă, condusă de trădătorii de la conducerea PCUS, spre bucuria liberal-democraților din Occident, au prăbușit măreața URSS.

Triumfau anticomuniștii, se îmbătau cu triumful lor, implantau în conștiința oamenilor ideile perverse despre «viața frumoasă» în numele consumului total și cultului distracțiilor degenerat în cultul drogurilor și perversiunile ce-l însoțesc.

Obscurantismul și individualismul militant s-au grăbit să cucerească spațiul și popoarele fostei URSS. În acele timpuri insuportabil de grele, la guvernarea statului mic, fostă republică sovietică, măcinată de un conflict sîngeros la începutul anilor 90, vin comuniștii. A apărut o alternativă, oamenii raționali au văzut lumină la capătul tunelului.

Pașii neordinari ai conducerii țării, carisma Președintelui Voronin au deturnat planurile anticomuniștilor pentru izolarea Moldovei pe arena internațională. Fără a se baza pe dogmele deslușirii primitive a marxismului, comuniștii moldoveni au restabilit din ruine economia țării. Apăruse oameni care «știau și puteau» și ei erau urmașii Mărețului Octombrie.

Oare puteau să se împace cu acest lucru urmașii lui Chamberlain, Wilson, Pilsudski, Wrangel și Denikin? Atacul împotriva Moldovei, PCRM și personal împotriva Președintelui Voronin era masiv și sofisticat. Ținta erau tinerii studenți, care, în orice timpuri, se caracterizează prin răzvrătire și respingerea fundamentelor.

Să ne amintim despre revoluțiile studenților anti-de Gaulle din Franța din anul 1968. Era nevoie de vărsare de sînge în piață pentru a păta și spurca pentru totdeauna puterea comunistă.

Probabil, în acele ceasuri ale lui 7 aprilie 2009, Președintelui Voronin i-a fost la fel de greu precum i-a fost lui Lenin în situația ce a precedat încheierea Păcii de la Brest și revolta socialiștilor-revoluționari, cînd pînă și Kremlinul a fost supus atacurilor de artilerie ale rebelilor.

Desigur, paralelele sînt condiționate și nu se caracterizează prin intersecția faptelor istorice. Importantă este responsabilitatea conducătorului comunist, care reprezintă spiritul și moștenirea Mărețului Octombrie. Edificarea statului în baza principiilor echității nu este un lucru ușor de realizat. Nici acum o sută de ani, nici astăzi — în secolul XXI.

Însă, dacă atunci dușmanul era de cealaltă parte a baricadei, marcat clar prin ura și gradul său de înarmare, astăzi, dușmanul este trădătorul. Ticălosul viclean, oportunistul, lașul și nemernicul. Și cum să evaluezi gradul gravității situației — acum 100 de ani și astăzi, — cînd toate resursele sînt aruncate împotriva comuniștilor — televiziunea, presa electronică, banii, minciuna, resursele guvernamentale și neguvernamentale.

Menținerea pe pozițiile principiale, păstrarea esenței — matriței societății echitabile, unitatea partinică — iată ce este important în actuala situație monstruos de complicată.

Cîndva, Frederick Engels vorbea despre drumul complicat al progresului istoric pe care pot fi și urcușuri și coborîri bruște, dar se poate întîmpla și o cădere îndelungă — regresul. Ceea ce se pare că trăim noi astăzi în Moldova.

Forțele răului s-au consolidat — și nu doar în interiorul țării, ci mult mai extins. Dar aceasta este ultima lor răsuflare, eructația oligarhiei internaționale demult depășite, care, în agonia sa, tinde să păgubească însăși umanitatea.

Baza ideologică și materială a societății de consum este demult depășită. Toate aceste lucruri sînt evidente și în realitățile Moldovei noastre. Coaliția de la guvernare, pușii oligarhiei, nu poate să propună poporului nimic altceva în afară de unionism și distrugerea propriei țări.

…Este prematur, deocamdată, să vorbim despre creșterea autoconștiinței poporului. Prea sofisticat și bine țintit funcționează mașina de îndobitocire a maselor. Și totuși, cît de complicat nu ar fi, după toate loviturile și pierderile, trebuie să ținem minte despre măreața moștenire a lui Octombrie 1917. În această moștenire se conțin forțele și posibilitățile noastre. Iar faptul că Vîntul Istoriei bate în pînzele noastre — pînzele corabiei comuniștilor — este incontestabil!

_____________
COMUNIST.MD
0 
| încă
înapoi »