Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

01.12.2017:  3 decembrie e Ziua internațională a invalizilor
Invalizii din Moldova n-au avut noroc minimum de două ori. Mai întîi, în virtutea unor cauze diferite, ei s-au pomenit oameni cu posibilități limitate. Iar în al doilea rînd au avut nenorocul să trăiască astăzi într-o țară cu o protecție socială de nivel foarte scăzut.

În 1992, Adunarea Generală a ONU a declarat 3 decembrie Zi a invalizilor în scopul de a spori gradul de informare și de a mobiliza societatea la sprijinirea unor importante probleme referitoare la includerea oamenilor cu grad de invaliditate atît în structurile obștești, cît și în procesele de dezvoltare. E un scop nobil și pe deplin realizabil, însă, cu regret, nu în actuala Moldovă.


O țară ideală

În Germania (și nu numai acolo) există o formulă conform căreia invalid este considerat omul a cărui stare fizică, mintală sau psihică diferă de cea normală pe parcursul cel puțin a șase luni și ea îl împiedică să participe în măsură deplină la viața societății. Clar ca bună ziua. Nu e necesar nici să adaugi, nici să excluzi ceva.
Conform statisticii mondiale, pe planeta noastră trăiesc mai mult de un miliard de oameni cărora le-a fost atribuit un grad de invaliditate. Acest număr constituie circa 15 % din toată populația lumii. Organizația mondială a sănătății a efectuat investigații analogice în anii 70. Atunci numărul invalizilor nu depășea 10 % din populație. Deci, putem trage concluzia că, odată cu perindarea timpului, numărul oamenilor cu grad de invaliditate crește.

În Moldova, la ziua de astăzi avem circa 180 mii de invalizi de diferite categorii, ceea ce alcătuiește 5 la sută din numărul total al populației. Cu o asemenea cifră, Moldova pare a fi în această privință o țară ce poate servi drept exemplu pozitiv. Doar în teritoriul ei trăiesc de trei ori mai puțini oameni cu posibilități limitate.
Dar aici trebuie să spunem un lucru important, și anume: că în Moldova nu e atît de simplu să obții un grad de invaliditate. Oamenii care au dreptul la acesta îl obțin cu greu, făcînd demersuri ani la rînd. În schimb, în rețelele de socializare poți găsi informații despre faptul că, printr-o mită, poți obține o invaliditate falsă sau poți deveni «invalid din copilărie». Asta e una.

A doua. În țara noastră, în care mai ales în ultimii ani se fac fel de fel de reforme, oamenii au temerea că, legiferîndu-și invaliditatea, vor fi lipsiți de posibilitatea de a se aranja la un loc de lucru. Adică, vor fi nevoiți să aleagă una din două: sau un loc de muncă, sau indemnizația pentru invaliditate. Ce indemnizații au invalizii din țara noastră, se știe, — cu acești bani, nu este posibil să supraviețuiești. Conform statisticii, în Moldova lucrează doar 13 % din numărul invalizilor, iar 60 % nu-și caută loc de lucru din teama că, dacă îl vor găsi, vor fi lipsiți de gradul de invaliditate. Doar logica de la noi e dură: dacă poți lucra, de ce să stai pe spatele statului? Și aici să ne amintim care era situația în timpurile sovietice. Pentru această categorie de oameni, atunci funcționau întreprinderi speciale, la o mare parte din ei, reieșind din posibilitățile lor, li se dădea ceva de lucru la domiciliu.


Loc de lucru pentru invalid

Două treimi din invalizi sînt dispuși să lucreze, însă cu condiția ca indemnizația să le fie păstrată, dar statul nu le poate oferi un loc de lucru și, de fapt, nici nu vrea să-l ofere. În Moldova și un om sănătos nu se poate aranja la lucru fără nici o problemă.

În Europa, spre care funcțio¬narii sus-puși de la noi jinduiesc atît de mult, situația fiecărui invalid este examinată în mod individual, și asta pentru a determina profesia cea mai potrivită pentru posibilitățile lui și, pe lîngă asta, care i-ar plăcea. Acolo se consideră că o muncă pe placul invalidului este un foarte important element pentru reabilitarea, adaptarea și integrarea lui în societate.

În multe țări, patronii sînt interesați să năimească asemenea persoane, și asta pentru că, în acest caz, ei beneficiază de subvenții din partea statului. De exemplu, în orașul Heidelberg e creat un centru în care 800 de asemenea persoane studiază bazele programării, ale radiotehnicii și electronicii. În Marea Britanie, plasarea în cîmpul muncii a invalizilor se află sub controlul autorităților și acolo patronul este pur și simplu obligat să-l angajeze pe invalid și să-i asigure condiții prielnice de muncă, instruire specializată, ridicarea nivelului de calificare și creșterea în carieră. În Franța, pentru invalizi sînt stabilite cote de locuri de muncă.

Nu ai de lucru — nu ai pensie

Puterea din Moldova, uzurpată de Partidul Democrat, și-a demonstrat atitudinea sa specială față de invalizi la adoptarea Legii cu privire la reformarea sistemului de pensionare. Conform noilor reguli, invalizii cu vîrsta pînă la 23 de ani (cu excepția invalizilor din copilărie) trebuie să aibă nu mai puțin de doi ani de vechime în muncă. Persoana cu vîrsta între 23-29 ani trebuie să confirme o vechime în muncă de patru ani, cei cu vîrsta între 29-33 ani — de șapte ani, 33-37 — de zece ani, 37-41 — de 13 ani. Dacă vîrsta persoanei e mai mare de 41 de ani, pensia de invaliditate se oferă doar în cazul unei vechimi de muncă nu mai mică de 15 ani. Pînă la reformarea sistemului de pensionare, vechimea de muncă, în funcție de vîrstă, varia de la 1 pînă la 5 ani.
De invaliditate nu este ferit nimeni. Oricît am fi noi de calculați și prudenți, voia întîmplării întotdeauna ne poate depăși. Uneori, după un accident, rămîn invalizi tineri de 20-23 de ani, liceeni sau studenți. De unde să aibă ei cei doi ani de vechime în muncă? De ce nu s-au gîndit la asta cei care au elaborat reforma sistemului de pensionare? De ce nu s-au gîndit și la multe altele la care ar fi trebuit să se gîndească? Bunăoară, în schema lor, gastarbaiterii noștri nu se înscriu în nici un fel. Și dacă ei se vor întoarce acasă, după ce au fost mutilați ori s-au îmbolnăvit, ceea ce presupune că va fi cazul să li se atribuie un grad de invaliditate, în Moldova nu pot avea nici o speranță că l-ar putea obține. Deștepții noștri de la guvernare le pot reproșa că nu trebuiau să plece din țară, trebuiau să lucreze acasă. Dar unde ar fi putut ei să lucreze?

Cei care au elaborat reforma sistemului de pensionare au copiat modelul lituanian, însă fără a ține cont de faptul că în Lituania e o altă realitate decît la noi. În Lituania, un invalid în cărucior special are o pensie de 260 euro plus o indemnizație socială de 160 euro. Fiecare invalid are dreptul la un apartament cu o cameră la etajul întîi. El are posibilitatea să-și cumpere o mașină și s-o acomodeze tehnic la condiția sa fizică, această reutilare fiind asigurată financiar tot de către stat. Iar ceea ce este cel mai important — în Lituania invalizii au posibilitatea de a-și găsi un loc de lucru.


Statistică neoptimistă

Asociația Keystone Moldova a efectuat un sondaj printre persoanele cu posibilități limitate. Mai mult de jumătate din cei chestionați au declarat că ei trăiesc mai rău decît în anul 2010. Cota persoanelor cu posibilități limitate, ale căror venituri nu acoperă nici măcar necesitățile minime, e de două ori mai mare decît categoria celor sănătoși. Doar 10 la sută din ei își pot permite să schimbe ceva din mobila sau casnicele învechite. Două treimi de invalizi supraviețuiesc doar datorită sprijinului din partea familiilor. Cea mai complicată e situația acelei treimi care nu are ajutor din partea nimănui și supraviețuiește ca printr-o minune doar cu mizerabilele indemnizații ale statului. Mai mult de jumătate din invalizii cu capacități de deplasare merg la magazin o dată în săptămînă.

Conform datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 1 noiembrie 2017, circa 130 mii de persoane cu posibilități limitate primesc o pensie de 1121 lei. Indemnizații sociale din partea statului în mărime de 1197 lei primesc 9028 de oameni cu posibilități limitate. Persoanele cu posibilități limitate din copilărie — 27 mii — primesc lunar 543 de lei. Copiii cu posibilități limitate cu vîrsta de pînă la 18 ani — 11692 — primesc lunar 563 de lei.

___________
COMUNIST.MD
0 
| încă
înapoi »