Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

09.02.2018:  Eroii și trădătorii — istoria unui secol
În primele zile ale lunii ianuarie 2018 s-au împlinit 100 de ani din ziua împușcării celor 12 consilieri ai Consiliului orășenesc Ungheni

***

Chiar și în epoca tehnologiilor informaționale este foarte greu de a reconstrui evenimentele de acum un secol. Pînă și arhivele prăfuite din biblioteci nu întotdeauna sînt de folos. Uneori, doar monumentele care s-au mai păstrat amintesc despre acei oameni care și-au jertfit viața pentru viitorul luminos al generațiilor viitoare. Și noi ținem minte acești oameni. Din păcate, nu întotdeauna pe nume...

Istoria unui monument

Anual, comuniștii comitetului raional Ungheni al PCRM depun flori la monumentul consilierilor împușcați. Amintirea eroismului lor trăiește deja de un secol și va fi veșnic vie. Astăzi, mai cu seamă tinerilor, care studiază istoria românilor, le este greu să-și imagineze ce anume s-a întîmplat pe pămîntul nostru acum o sută de ani. Prea multă minciună ce miroase urît a unionism este turnată peste istoria glorioasă a Moldovei. Dar nu toți istoricii sînt mincinoși. Doctorul în științe istorice, Piotr Boico, a ajutat Ziarul «Comunistul» să restabilească evenimentele istorice de acum o sută de ani.

«Din august 1916, cînd România Regală a devenit aliat al Imperiului Rus, implicîndu-se în Primul Război Mondial de partea Antantei, orașul Ungheni și-a pierdut practic statutul de zonă de frontieră. Orașul, mai exact nodul său feroviar, îndeplinea funcții economice, politice, strategice foarte importante.
Iată de ce în procesul sovietizării țării, pe frontul român a fost creat unul dintre primele Soviete ale deputaților muncitori și soldați — la Ungheni, care, pe 4 ianuarie 1918, a recunoscut Sovietul Comisarilor Norodnici — Guvernul Sovietic în frunte cu Lenin. Fapt despre care a informat Sovietul printr-o telegramă semnată de președintele consiliului Ungheni — Soloviov.

Cu toate acestea, organului puterii revoluționare din Ungheni i-a fost foarte complicat să-și îndeplinească sarcinile, precum și altor soviete de pe fîșia frontului. În decembrie, guvernul României Regale cu «binecuvntarea» reprezentanților Antantei, de comun cu comandantul trupelor frontului român, generalul Șcerbaciov, care conducea forțele contrarevoluționare pe front, la 26 noiembrie 1917, a semnat la Focșani, actul de pace cu Germania și Austro-Ungaria. În acest fel, armata României Regale și trupele Gărzii Albe s-au pomenit cu mîinile dezlegate în lupta împotriva Puterii Sovietice. Mai mult decît atît, în decembrie 1917, guvernul Românei și generalul Șcerbaciov au încheiat un acord cu Rada centrală a Ucrainei cu privire la acțiunile comune împotriva Rusiei Sovietice. La acest complot au participat activ capii Sfatului Țării burghezo-naționalist. Pentru participarea în intervenția împotriva țării Sovietelor, imperialiștii Antantei au promis să transmită României Regale Basarabia — visul rîvnit al oligarhiei românești semifeudale.

Pe 4 decembrie, trupele române au intrat în Ungheni. La nodul feroviar s-a creat o situație excepțională. Gospodăria feroviară, căile ferate, materialul rulant, vagoanele erau în responsabilitatea Consiliului. La cererea Rumcerod (Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa — nota red.), părtașii Puterii Sovietice trebuiau, în primul rînd, să scoată de pe teritoriul României trupele ruse cu tot armamentul și proprietatea lor.

Cu toate acestea, trupele românești au fost obligate să ia, în primul rînd, Chișinăul. Pentru că calea ferată rusă a fost construită doar pînă la Iași, trupele românești nu puteau să facă uz de materialul lor rulant pe teritoriul Basarabiei. În ajutorul intervenționiștilor au sărit gărzile albe și Șcerbaciov. După o ripostă hotărîtă din partea Consiliului Ungheni, pe 5 ianuarie 1918, gărzile albe au executat prin împușcare toți membrii nesupuși ai Consiliului. În acest fel, problema ofensivei împotriva Chișinăului a fost soluționată pentru trupele române.

Trupele rusești, aflate pe teritoriul României, au fost lăsate de izbeliște. Detașamentele române le-au dezarmat, au confiscat armamentul și proprietatea. Mai exact, soldații au fost nevoiți să se întoarcă cu mari dificultăți în țara lor, unde au fost declarați dezertori și anarhiști. Anume pentru lupta împotriva lor, Sfatul Țării s-a adresat oficial guvernului cu solicitarea de a trimite trupe în Basarabia «pentru lupta împotriva anarhiei».

În acest fel armata română a mulțumit rușilor pentru că au prevenit lichidarea României ca stat, oprind înaintarea trupelor germane-austriece în 1916. Iar moșierii și capitaliștii moldoveni au scontat că cu ajutorul baionetelor străine să se răfuiască cu populația revoluționară, să-și păstreze vechea orînduire. Masacrarea Consiliului de la Ungheni cu mîinile gărzilor albe a servit pentru comandamentul militar român un fel de carte-blanche pentru represalii în masă fără judecată și anchete pe tot teritoriul Basarabiei. Pentru comunitatea internațională, fărădelegea militară comisă de români a fost declarată drept luptă împotriva bolșevismului. Consiliul Ungheni a fost una dintre primele victime ale complotului internațional împotriva Rusiei Sovietice și, în primul rînd, împotriva Basarabiei Sovietice, care a luptat pentru idealurile revoluției socialiste. Să le fie memoria veșnică!».

Fără judecată și anchetă

Comuniștii din Ungheni nu au fost primii care s-au întîlnit cu armata română «prietenoasă». Trupele românești au intrat în Basarabia încă pe 7 decembrie 1917 sub pretextul de a procura alimente. Ulterior, două regimente ale armatei române au trecut Prutul, au ocupat Leova și cîteva sate de frontieră.
Vom prezenta cîteva exemple publicate pe site-ul razboiulpentrutrecut. wordpress. com (Ocupația română a Basarabiei în anii 1918 — 1920. Documente), care reflectă apariția trupelor românești pe teritoriul Basarabiei.

Telegrama comisarului județean Cahul Sovietului directorilor generali Sfatul Țării cu privire la acapararea orașului Leova de către trupele românești. 7 decembrie 1917.

«ÎN LEOVA AU INTRAT DOUĂ DETAȘAMENTE ROMÂNE CU MITRALIERE. AU FOST ÎMPUȘCAȚI CINCI AGITATORI RUȘI. POGROMURI. CONTINUĂ ARESTURILE, ÎN CAHUL E LINIȘTE».

Ocuparea orașului Leova și execuția membrilor comitetului executiv al Sovietului local se descriu în articolul «Cu asta a început», publicat în «Pravda» (Nr. 22 (3854), 26 ianuarie 1928).

În articol se comunică că atunci cînd la Leova a venit «un grup de ofițeri români pentru încă o partidă de alimente gratuite... membrul comitetului executiv al Sovietului deputaților muncitori, Ivan Nestrat, a cerut oaspeților nepoftiți să se care cu binișorul. Colonelul român l-a îmbrîncit și a ordonat amenințător «să nu-și bage nasul unde nu-i fierbe oala».

În rezultatul acestei confruntări, ofițerii au fugit la Prut și au deschis «focul împotriva locuitorilor Leovei. În replică, un glonte din arma lui Nestrat a nimerit în înaintașul invadatorilor — un colonel războinic. Ulterior, confruntările la graniță au durat cîteva zile, iar într-o dimineață proastă, oamenii s-au trezit și au constatat că localitatea lor este ocupată de trupele române. La toate colțurile de stradă au fost montate mitraliere, au fost tăiate cablurile de telegraf și telefon, cazacii care păzeau depozitele cu alimente s-au retras la Chișinău. Peste zi, toată populația a fost adusă la primăria localității. Ocupanții au cerut denunțarea celor care au opus rezistență ofițerilor români, amenințînd că, în caz contrar, va fi împușcat fiecare al zecelea. La scurt timp, au fost capturați toți membrii comitetului executiv. Ei, în frunte cu Vanea Nestrat, au fost duși pe malul Nistrului unde au și fost împușcați. Comandamentul român a ordonat ca trupurile lor să nu fie evacuate...».

Fețele «nevinovate» ale trădării

În ochii Sfatului Țării, intrarea armatei române pe teritoriul Basarabiei părea absolut inocentă. Pe 28 decembrie 1917, în cadrul ședinței, P. Erhan a înaintat la vot chestiunea cu privire la necesitatea introducerii trupelor române pentru «lupta împotriva anarhiei, paza depozitelor alimentare, căilor ferate și accesarea unui împrumut străin», deși, înțelegea perfect ce va însemna pentru oamenii de rînd această «pază a depozitelor».

Deputații Sfatului Țării au acceptat conștient trădarea propriului popor, iar cele mai oribile trădări se fac cu chip inocent. Această propunere a fost susținută cu majoritatea voturilor. Au fost și voturi împotrivă: membrii fracțiunii Blocului socialist unit au ieșit din componența Sfatului Țării în semn de protest față de introducerea trupelor române. Ceea ce Sfatul Țării a prezentat drept un beneficiu, pentru poporul Basarabiei a însemnat umilință, foamete și moarte.

Trupele române împușcau toți inconvenienții, după cîteva zile de vărsare de sînge, pe 13 ianuarie au ocupat Chișinăul. La acea vreme, ștabul revoluționar părăsise capitala. Peste o zi, la inițiativa lui I. Inculeț, Sfatul Țării a desfășurat o ședință festivă în cinstea primirii generalului român E. Broșteanu. Sfatul Țării continua să convingă poporul de faptul că armata română ajută în lupta contra anarhiei, iar populația, la rîndul său, continua să se opună activ trupelor române. Lupte crîncene s-au dat lîngă Bender, la Ismail, Chilia, Ackerman, Vîlcov și la nordul Basarabiei.

În spatele «gardului negru»

Pe site-ul razboiulpentrutrecut.wordpress.com sînt publicate impresiile fostului președinte al departamentului de front al frontului României, tovarășul Perper:

«La Bender, în timpul celei de-a doua ofensivă a românilor în oraș, erau uciși copii fără milă. De această dată, batjocora față de cetățeni a atins apogeul. Peste 5000 de oameni, printre care multe femei, bătrîni și copii au fost alungați în spatele «gardului negru», care diviza orașul de calea ferată. Românii i-au ținut acolo, în genunchi cu armele peste ei, timp de patru ore. Din cînd în cînd dădeau ordin, iar nefericiții trebuiau să-și ridice mîna la cap. În așa fel românii se răzbunau pentru “ofensarea disciplinei militare”».

Pogromurile evreiești

Ziarul «Vocea revoluției» (Nr. 163,30 ianuarie 1918) publica o informație despre instalarea regimului militar de ocupanți în Basarabia. Comandanții militari români afirmau că au venit în Basarabia la invitația Sfatului Țării împreună cu trupele franceze și ucrainene. Iată una dintre declarațiile lor: «Noi vom elibera Basarabia de bolșevici, iar pe evrei îi vom arunca peste Nistru». Ceea ce au și început să facă în cel mai sălbatic mod.
Presa scria: «Violența nu are margini. La Chișinău, pogromul este oribil. În baza listelor elaborate preventiv, românii au început să aresteze cetățeni de vază ai Chișinăului, evreii. Toți cei arestați sînt batjocoriți, toți sînt bătuți».

De asemenea, ziarele comunicau că «mărfurile sînt «cumpărate» de români... fără bani. În cazurile în care ei decid să plătească, se răsplătesc cu mărci, valoarea cărora nu le este cunoscută locuitorilor».
Devenind stăpîni pe situație, comandanții români sălbătăciți au desființat compania evreiască, au arestat 10 persoane pe care le-au bătut cu bestialitate. 5 soldați ai companiei evreiești au fost executați prin împușcare după o asemenea bătaie.

Distrugerea libertăților

Terorizînd crunt localnicii, comandanții români au început să distrugă toate libertățile proclamate de revoluție. Acțiunile cetățenilor au fost limitate de ordine. S-a declarat că stăpînii români nu vor tolera niciun fel de volnicie din partea localnicilor.

«Uniunile și organizațiile profesionale sînt strict interzise. Oamenii nu au voie să iasă în stradă după ora 20.00. Adunările nu doar că nu se permit, pînă și întîlnirile a cîte trei oameni sînt împrăștiate cu arma. Percheziții, aresturi și bătăi se produc la fiecare pas fără niciun motiv» — «Vocea revoluției», Nr. 154,19 ianuarie 1918.
Am fost atacați

La ședința Rumcerod din 20 ianuarie 1918, dedicată organizării luptei împotriva intervenienților, s-a raportat despre rezistența eroică în fața trupelor române a localnicilor din satele Cubei, Bolgarica, Taraclia și altele.
Din anunțul ședinței:

«Pe 16 ianuarie, detașa¬mentele române s-au apropiat de satele lor, au deschis focul, au încercat să le ocupe. Țăranii, inclusiv bătrînii de șaizeci de ani, femei și copii au luptat disperat împotriva românilor, luptau aproape că cu bîtele, dar, într-un final, au fost neputincioși.

Satele au fost ocupate, furate, animalele și pîinea sechestrate. Țăranii cer ajutorul Rumcerod, solicitînd să fie protejați de invazia bandiților. Din partea lor, ei promit să meargă împotriva românilor, fapt pentru care ei trebuie organizați în detașamente și dotați cu arme».

În cadrul aceleiași ședințe, tovarășul Hristev amintește celor prezenți despre acele asigurări mincinoase ale reprezentanților oficiali ai României și Sfatului Țării precum că trupele române se introduc în Basarabia, chipurile, exclusiv, cu scopul de a proteja depozitele alimentare.

«Acum, nimeni deja nu mai poate pune la îndoială faptul că românii au ocupat Basarabia. Chișinău și Bender sînt ocupate, se ocupă localitate după localitate, satele sînt hoțite și incendiate. Consulii puterilor aliate nouă declară despre faptul că ei, chipurile, la fel, nu știu nimic, că asta este, pur și simplu, o neînțelegere.
Noi am fost atacați. Populația se apară cu disperare. Locuitorii pașnici încearcă să respingă atacurile armate. Toate acestea caracterizează cum nu se poate mai bine situația noastră. Este necesar să întreprindem cele mai extreme măsuri decisive» — «Vocea revoluției», Nr. 157,23 ianuarie 1918.

Trădare la nivel genetic

Istoria seculară confirmă — evenimentele se repetă. Iar oamenii, și astăzi se împart în cei care le este scumpă libertatea, independența și prosperarea patriei și cei care de dragul profitului personal sînt gata să vîndă această patrie. Prin corupție și șantaj se mențin la putere.

Și așa cum s-a constatat, trădătorii nu au fost strămutați de pe pămîntul moldovenesc. Patria noastră, însă, este bogată și în eroi, patrioți adevărați. Comuniștii de la Ungheni, precum și comuniștii din alte regiuni ale țării noastre și-au dat viața, acum o sută de ani, pentru a elibera poporul Moldovei de robie. Memoria lor va fi vie atît timp cît vom ține minte eroismele lor.

* * *


Noi rugăm cititorii noștri să comunice redacției Ziarului «Comunistul» despre monumentele edificate în localitățile lor în memoria eroilor care s-au opus ocupației române. Să păstrăm împreună istoria adevărată!


__________
comunist.md
0 
| încă
înapoi »