Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

09.03.2018:  PORTRET DE COMUNIST Comunist cu ochi de gospodar
Maria Gariuc: Cetățenii noștri care au mai rămas să trăiască în sate merită să fie decorați pentru asta cu ordine

***

În viața noastră de zi cu zi, noi deseori nu observăm cîte femei minunate sînt în jurul nostru. Nu am în vedere doar aspectul lor exterior. Ele sînt ca o pînză de corabie, care din toate puterile se străduiesc să ne ducă pe noi toți, întreaga societate, pe calea dezvoltării unei vieți normale, rezolvînd în felul lor problemele pe care le avem din ce în ce mai multe. Una din aceste femei este comunista Maria Gariuc. Chipul ei în repetate rînduri a împodobit «Tabla de Onoare» la întreprinderile unde a lucrat, iar meritele i-au fost menționate cu ordinul «Gloria Muncii».
Dacă trebuie, înseamnă că trebuie
Baștina ei este regiunea Cernăuți din Ucraina. S-a născut în satul Buzovița doar peste două luni după începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei — la 23 august, 1941. Tatăl ei a plecat la război chiar din primele zile, iar mama a rămas acasă cu trei copii.
Fiind copil al războiului, nu ține minte războiul. Și, se prea poate, e bine că nu-l ține minte. Pentru copilăria ei, au fost de ajuns ruina și foametea prin care ea a trecut după sfîrșitul războiului. A absolvit școala medie din sat, dar, pe lîngă cunoștințele acumulate de la profesori, a mai primit ca moștenire și cunoștințe de la mama — cunoștințe fără de preț: mama a învățat-o meșteșugul țesutului covoarelor. În pauzele dintre lecții și munca în grădină (familia lor avea în grija sa jumătate de hectar de pămînt), Maria avea o preocupare mai puțin obișnuită pentru zilele noastre, care, în afară de talent, cerea și multă răbdare. Covoarele pe care le țesea erau foarte frumoase.
În anul 1959, a venit împreună cu soțul în Moldova, care i-a devenit o adevărată patrie. Destinul a așezat-o cu traiul în orașul Ungheni, unde a început să lucreze la calea ferată. La această gară a trecut cea mai mare parte a vieții ei — de la acar în post pînă la locțiitorul pentru cadre al șefului gării.
În această funcție i s-a încheiat activitatea la gara de la Ungheni. După aceasta, Maria Gariuc a fost transferată la o muncă responsabilă în cadrul comitetului raional Ungheni al Partidului Comunist al Moldovei, iar mai tîrziu numită în funcția de vicepreședinte pentru cadre și muncă organizatorică al Uniunii raionale de consum. Nu prea o trăgea inima să accepte această funcție, dar i s-a spus că trebuie. Și ea e un om obișnuit să facă lucruri despre care i se spune că trebuie făcute.
Noi am fost mulți
În rîndurile PCUS, Maria Gariuc a intrat în anul 1970. A fost un pas făcut în mod conștient. Față de onorabilul nume de comunist a manifestat o atitudine foarte responsabilă. Soțul ei era comunist încă din anii serviciului militar, și ea a dorit să fie alături de el. La «milionul» de întrebări pe care i le-a pus comisia de partid la intrare, iar după aceea la ședința biroului comitetului raional de partid, deși avea emoții mari, a răspuns în mod liber și fără jenă.
Ea de mică însușea orice cunoștințe cu ușurință. Școala medie a absolvit-o cu succes, doar cu două note de «4», fără a se folosi vreodată de fițuici sau a copia ceva de la cineva. În anii cînd lucra la calea ferată, a absolvit fără frecvență Institutul de transport pe calea ferată de la Dnepropetrovsk.
— Tinerii de astăzi pot să-și cumpere diplome de studii, fără a cunoaște respectiva specialitate zice ea. Pe cînd noi, în timpurile tinereții noastre, făceam carte în mod serios, nu neglijam disciplinele, le învățam în mod minuțios. Cît mă privește, am făcut studii superioare în perioada anilor 1965- 1970, așa că în rîndurile PCUS am intrat avînd de acum diploma de absolvent al unei instituții de învățămînt superior. Cînd am fost invitată să lucrez în cadrul comitetului raional de partid Ungheni, mi s-a propus funcția de instructor în secția de industrie și construcții, iar peste vreo jumătate de an am devenit șefă a acestei secții. Unii bărbați, colegi de partid, și pînă acum se miră de faptul cum de mi s-a încredințat o funcție atît de responsabilă la vîrsta mea de atunci — doar 30 de ani. Dar eu toate însărcinările ce mi se dădeau le consideram importante și le îndeplineam aplicîndu-mi toate puterile și cunoștințele. Pe atunci, foarte mulți aveau față de obligațiile lor aceeași atitudine.
Pentru Maria Gariuc, munca în secția de industrie și construcții a fost o adevărată școală a vieții de partid, care i-a călit caracterul. În acei ani, toată țara era în construcție, în orașul Ungheni se construiau obiecte industriale, așa că ea nu prea avea timp să stea în birou.
Pagini negre din istoria Patriei
Cînd i s-a propus alt lucru, și anume la Uniunea raională de consum, s-a dus într-acolo aproape cu lacrimi în ochi, însă mai tîrziu i-a fost recunoscătoare destinului, dar și tovarășilor că a nimerit anume în această structură. Datorită noii sale funcții, a avut posibilitate să cutreiere tot raionul, a făcut cunoștință și a comunicat cu foarte mulți oameni interesanți. Aici a activat pînă în anul 1996, după care s-a pensionat.
Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, multe s-au schimbat. Au încetat construcțiile, a început plecarea în masă a specialiștilor în alte țări, iar în anul 1991 a fost interzis PCUS.
Cîțiva ani în urmă, într-un interviu oferit colegului nostru Valeri Strelcov, Maria Gariuc descria situația creată în felul următor:
— Acestea au fost cele mai negre pagini din istoria Patriei noastre. Totodată, a fost și o perioadă în care s-a văzut mai bine cine și ce este. Cu regret, numărul conformiștilor, al trădătorilor care au aruncat carnetele lor de partid, al oamenilor slabi de fire, care și-au pierdut încrederea în posibilitatea renașterii partidului, s-a dovedit a fi prea mare. Iar noi, comuniștii cu stagiu, am demonstrat că partidul a trăit, trăiește și va trăi. Eu personal m-am întîlnit cu zeci, cu sute de membri ai noștri, pentru a le întări această încredere, pentru a-i readuce în rîndurile noastre. Unii făceau acest lucru imediat și cu bucurie, alții cereau un răgaz, pentru a mai chibzui, dar au fost și din cei care au refuzat categoric să revină printre noi. Sprijinul cel mai de nădejde al partidului, cei care au pus temelia organizațiilor primare, au fost, în temei, oameni care se aflau de mulți ani în rîndurile partidului. Treptat, OPP au început să crească, să prindă la puteri și să-și cucerească autoritate, își amintește ea.
Comunista Maria Gariuc nu e dintre oamenii care, după ce se pensionează, se izolează de lume. După restabilirea de acum a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, ea, pe baze obștești, și-a asumat obligația să administreze sectorul de evidență al comitetului raional Ungheni, pe care-l consideră foarte responsabil, deoarece totul trebuie să fie luat la evidență, ținut sub control. A fost prim-secretar al CR Ungheni al PCRM — în perioada de timp cînd fostul secretar, Valerie Calmațui, și-a exercitat mandatul de deputat.
Pentru partid, nu mi-e jale de timp
La Ungheni sînt 12 organizații primare. Maria Gariuc face parte din OPP nr. 10, avînd în cadrul ei funcția de trezorier. Ea consideră că cotizațiile de partid sînt o modalitate importantă de formare a disciplinei de partid.
A fost delegat la toate congresele PCRM, lipsind doar la primul congres. Biroul comitetului raional Ungheni a însărcinat-o cu misiunea să vorbească de la tribună la Congresul al VII-lea. Și ea le-a spus celor prezenți să nu le promită oamenilor o victorie ușoară, să-i deprindă cu ideea că victoriile cer o luptă dîrză și deseori îndelungată, să-i convingă să nu se descurajeze chiar nici în cele mai grele clipe ale acestei lupte. Desigur, trebuie să ai darul și răbdarea de a-i convinge pe oameni că ai dreptate în ceea ce le spui. De la acel congres au trecut aproape șase ani, dar, pare-se, cuvintele spuse atunci de comunistă continuă să fie la fel de actuale și astăzi.
În luarea sa de cuvînt la acel congres, a abordat multe probleme. Una din ele se referea la crearea unei rezerve de cadre active și de nădejde la toate nivelurile, ea exprimîndu-și opinia că, după selectarea acestei rezerve, trebuie să se muncească în rîndurile ei, ca să fie pregătită pentru viitoarele misiuni, iar pe parcursul muncii să se afle mai bine și capacitățile fiecărui tînăr comunist. Dacă se descoperă că cineva din cei selectați nu corespunde cerințelor, că, de fapt, s-a dovedit a fi un cu totul alt om, trebuie exclus și schimbat cu altcineva.
E totdeauna gata să împărtășească experiența și cunoștințele pe care le posedă cu tinerii comuniști. Pentru partid, ea niciodată nu și-a cruțat timpul personal — nici mai înainte, nici acum. Viața ei personală întotdeauna s-a îmbinat armonios cu cea de partid. În acest sens, și soțul este pentru ea un exemplu de adevărat comunist.
Cu cît mai complicată devine viața, cu atît mai mult se străduiește să facă tot de ce are nevoie partidul, tovarășii săi și toți oamenii care trebuie ajutorați. Ea întotdeauna a fost devotată partidului și i-a slujit cu tot sufletul. Iar acum îi îndeamnă pe toți comuniștii să-și depună toate eforturile, toate cunoștințele, entuziasmul și insistența pentru a întări rîndurile partidului.
Viață îmbelșugată am avut
De mulți ani lucrează pe baze obștești, însă niciodată nu s-a plîns de situația sa materială, deși, într-adevăr, nu-i ușor să trăiești avînd o pensie modestă, mai ales după moartea soțului. În situația dată, ea glumește, zicînd că viață îmbelșugată de acum am avut, iar acum le vom trăi și pe toate celelalte.
Pe de altă parte, pentru Maria Gariuc noțiunea «viață îmbelșugată» este, de fapt, una convențională. Ocupînd funcții de răspundere, ea întotdeauna a lucrat în mod onest, cum se spune, n-a agonisit rezerve pentru zile negre, a trăit doar din salariul pe care l-a avut. Unicul ei fiu trăiește cu ai săi într-un apartament mic, și ea se bucură că e alături.
Ea are încă o misiune pe baze obștești: face parte din organizația raională a Uniunii Femeilor din Republica Moldova. A activa în cadrul consiliului de femei este foarte complicat, totul se face din entuziasm. Dar numai femeile se pot înțelege una pe alta, îndeosebi atunci cînd au nevoie de sprijin și înțelegere.
— Acum oamenii o duc foarte greu, mai ales cei din sate, afirmă respectata de toți comunista Maria Gariuc. — Lor trebuie să li se dea ordin pentru că nu pleacă de acasă, pentru că rămîn să trăiască la vatra lor. Doar asta e o adevărată faptă eroică. Sînt sate în care nu-i nimic, nici măcar magazin. Oare asta nu-i bătaie de joc asupra poporului?
Chiar și în sărăcia noastră de informație obiectivă, ea întotdeauna e la curent cu ceea ce se face în țară. Despre toate află din presă, în primul rînd, din cea de partid. La televizor privește doar emisiunile de știri numai pentru ca să afle cum va fi timpul.
— Am rămas indignată cînd am citit că pușcăriașilor li s-au dat autobuze noi confortabile, cu ventilație și climatizoare. Iar orășenii noștri călătoresc în autobuze vechi, care mai degrabă sînt bune să fie duse la punctele de primire a fierului uzat, se revoltă ea. — Și văzînd asemenea lucruri, oamenilor începe să le pară rău de timpurile trecute. Ei compară cum a fost viața lor cîndva și cum este acum. Și nimeni nu spune vreun cuvînt de laudă la adresa guvernanților de astăzi.
* * *
Vorbind despre femei, care în aceste zile sînt felicitate cu prilejul sărbătorii de 8 Martie, voi spune că, dacă în politică ar activa mai multe femei, în țară ar fi mai multă ordine. Și asta pentru că femeile întotdeauna au ochi de gospodar. De aceea le dorim tuturor femeilor sănătate, optimism, răbdare, insistență și fermitate la rezolvarea oricăror probleme.

___________
comunist.md
0 
| încă
înapoi »