Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

08.06.2018:  PORTRET DE COMUNIST. Valeriu Burca: «Divizarea artificială a poporului Moldovei continuă. Jocul în «Est-Vest» este foarte convenabil pentru actuala guvernare»

Viață sub Drapelul Roșu

***

Cîndva, un băiețandru de la țară cu numele Valera a atîrnat pe cel mai înalt copac de nuc un drapel roșu. Așa ca să-l poată vedea toți locuitorii din sat. După aceea el a crescut, a intrat în rîndurile partidului, l-a durut sufletul atunci cînd acest partid a încetat să existe. Iar cînd a renăscut sub mîndrul nume de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, a fost unul dintre primii care și-a restabilit calitatea de membru în rîndurile acestuia. El întotdeauna s-a comportat onest față de tovarășii săi, a făcut tot posibilul ca să nu încalce dreptatea, iar pe lîngă asta, a cunoscut forța sentimentului de responsabilitate. În prezent, Valeriu Burca este secretar pentru munca organizatorică și de partid în cadrul comitetului raional Criuleni al PCRM. Dar în adîncul sufletului său continuă să trăiască acel băiețandru care se mîndrește cu Drapelul Roșu.

Spiritul contradicției

— Spuneți-ne, vă rog, cît este de complicat să fii în zilele noastre secretar al unui comitet raional?

— Cînd însuși partidul se află în opoziție, întotdeauna e complicat să te afli printre liderii lui. Cu atît mai mult cînd oamenii sînt dezorientați prin intermediul informațiilor. Oamenii cunosc faptul că PCRM a făcut multe lucruri folositoare pentru popor, dar acum, cînd el se află în opoziție parlamentară, de asemenea și în teritoriu, nu reușește să facă multe, iar mass-media afiliată puterii, de regulă, nu scrie și nici nu vorbește nimic despre ceea ce PCRM, în pofida acestor condiții, reușește, totuși, să facă. De aceea despre noi se vorbesc multe de toate. Cum se spune, cîți oameni — atîtea și păreri.


— Se simte că, prin intermediul mass-media, partidul de guvernămînt le impune oamenilor și opinia sa, și poziția sa?

— Se simte. Sînt oameni care vorbesc folosind cuvinte străine, dar mulți oameni au propria lor părere. Și aceste păreri se întîmplă să fie contradictorii. Chiar și unii dintre comuniștii noștri nu totdeauna se orientează în mod corect într-o situație sau alta. Pe lîngă asta, continuă divizarea artificială a poporului Moldovei. Iată de ce unii tind spre Europa, alții — spre Rusia. Jocul în «Est-Vest» este foarte convenabil pentru actualul regim. Raionul Criuleni e situat pe malul Nistrului, de aceea în teritoriul nostru e susținut mai mult cursul spre Rusia. Dar cînd vine timpul alegerilor, este complicat să presupui pentru cine își vor da oamenii voturile lor.


— Și de cînd ați început să observați acest spirit al contradicției?

— În această privință, nu pot să spun ceva concret. Cînd PCRM se afla la guvernare, alegătorii ne votau pe noi. Acum, după cum am zis, este complicat să faci pronosticuri privind rezultatele alegerilor. Oamenii nu totdeauna înțeleg ce se întîmplă în țară. Dar ei se plîng de salariile și pensiile mici, de lipsa locurilor de muncă, de drumurile rele. Unii oameni care trăiesc în localitățile rurale nu au chiar nici măcar ce să mănînce, ca să nu mai vorbim despre alte lucruri necesare lor.


Fapte de care ești mîndru

— Dumneavoastră de asemenea v-ați născut într-o localitate rurală?

— Eu m-am născut într-un sat mare, care se numește Răspopeni, — pe atunci încă în raionul Răspopeni, — în anul 1954. În familia noastră eram șase copii, iar părinții lucrau în colhoz. Pe mine, ca pe cel mai mare copil din familie, părinții m-au trimis la bunici — ca să trăiesc la ei și să-i ajut cu ceea ce aveau nevoie.


— Care amintire din copilăria s-a întipărit mai adînc în memoria Dumneavoastră?

— Cînd aveam vreo zece ani, am găsit o bucată de materie roșie, am făcut din ea un drapel și l-am atîrnat pe cel mai înalt copac de nuc. Și acest drapel se vedea de departe. Nimeni nu m-a rugat să fac asta. Pur și simplu, am vrut eu însumi să fac ceva important. Și eram tare mulțumit că am reușit să fac.


— Nu oricărui băiețandru de la țară i-ar veni un gînd una ca aceasta. Probabil, v-a influențat educația patriotică de la școală?

— Probabil că da. Doar pe atunci noi sărbătoream toate sărbătorile sovietice, iar 9 mai — Ziua Victoriei — întotdeauna era pentru noi toți o zi deosebită. Eu am fost pionier, apoi comsomolist. Țin minte cum am intrat în rîndurile Comsomolului. Pe mine și încă pe cîțiva elevi ne-au dus cu camionul la comitetul raional Rezina al Comsomolului, unde am și fost primiți. Eram cu toții foarte bucuroși de asta. După clasa a opta, am intrat la școala profesional-tehnică de la Bălți la specialitatea tîmplar de mobile. Absolvind-o, m-am dus să-mi continui studiile la tehnicumul industrial-pedagogic.


— Acum, pare-se, pedagogi de profilul Dumneavoastră nu mai instruiește nici o instituție de învățămînt…

— Da, așa este — acum la noi nu mai sînt pregătiți pedagogi pentru compartimentul tehnic. Se consideră că o asemenea muncă o pot face absolvenții Universității Tehnice. Dar nu fiecare specialist-tehnician poate fi bun pentru calitatea de pedagog. Deocamdată, însă, în acest domeniu mai activează cadre instruite în anii sovietici. Eu am absolvit tehnicumul cu o pauză pentru a-mi satisface serviciul militar, iar după aceea am venit să lucrez la școala tehnico-profesională de la Criuleni și am rămas aici timp de 39 de ani, pînă în 2016. În această perioadă, am fost și maistru, și pedagog, și administrator al căminului școlii, și educator.


— Pînă nu demult, timp de aproape 40 de ani, ați activat în mijlocul adolescenților. Cum este el, tineretul de astăzi?

— Mai înainte era mai simplu să lucrezi în acest domeniu, deoarece exista un sistem unic de instruire și educație. Dar și tinerii din timpul nostru pot fi educați astfel, ca să trăiască și să procedeze în mod corect. Pentru asta e nevoie doar să ai față de fiecare elev o atitudine părintească. O bună parte din tineri pășesc pe o cale corectă. Eu întotdeauna am găsit limbaj comun cu discipolii mei. Mulți dintre ei acum sînt maturi, au familii. Și, cînd ne întîlnim, este foarte plăcut să-i aud spunîndu-mi că îmi sînt recunoscători pentru anii în timpul cărora am fost învățătorul lor. Eu n-am renunțat la activitatea de pedagog chiar nici în anii în care am deținut mandatul de deputat. În fiecare zi plecam de la Chișinău spre Criuleni și seara țineam lecții pentru elevi.


Cu natura nu te poți pune în poară

— În anul 2001, ați devenit deputat în Parlament pe lista PCRM. Acea perioadă a fost una complicată pentru țară. Simțeați atunci gradul de responsabilitate pus pe umerii Dumneavoastră?

— Timpule într-adevăr erau complicate, oamenii mai țin minte cum pe atunci pensiile li se plăteau nu cu bani, ci cu caloși. Despre acea perioadă s-a vorbit și s-a scris mult. Conducerea partidului ne indica atunci că fiecare deputat este responsabil de situația din raionul său, de aceea, ca să facem față, era nevoie, cum se spune, să muncim 24 din 24 ore.
— Aveați și întîlniri cu alegătorii?

— Aveam audiențe cu oamenii în fiecare zi de luni. Toți deputații lucrau în acest mod. Ei erau obligați să știe cum trăiesc oamenii, să audă chiar din gura lor problemele cu care se confruntă. După aceea pregăteam dări de seamă, pe care le prezentam în cadrul fracțiunii noastre.


— Dumneavoastră în care comisie activați?

— În cea pentru ecologie. Aveam multe proiecte legate de protecția mediului. Aveam pe agendă și multe probleme legate de colectarea deșeurilor. În acei ani a fost elaborat un plan național de sădire a unor noi păduri. Datorită acestuia, mii de hectare de pămînt degradat s-au transformat în păduri, care, pe lîngă altele, protejează pămînturile de alunecări de teren. Pe agenda comisiei pentru ecologie permanent se aflau problemele privind protecția rîurilor, în particular a Nistrului și a Prutului.
— Deseori se întîmpla să discutați în mod contradictoriu?

— N-aș spune. Asemenea discuții puteau să fie duse cu privire la careva probleme referitoare la domeniul producerii. Dar, în ansamblu, în tot ceea ce privește protecția mediului, eram solidari în poziții. În acei ani, în fruntea comisiei pentru ecologie se afla un reprezentant al Partidului Popular Creștin Democrat, dar nu aveam disensiuni, activam în comun. Cu natura nu te poți pune în poară, trebuie să înveți a trăi în înțelegere cu ea.


Din îndemnul inimii

— În ce an ați intrat în rîndurile partidului?

— În PCUS am intrat în anul 1984, pe atunci de acum lucram ca maistru de instruire în specialitate la școala tehnico-profesională. După care am fost un comunist ca mulți alții, am respectat Statutul partidului și am trăit cu încredere într-un viitor luminos


— Iar după aceea s-a produs crahul sistemului sovietic și, ulterior, interdicția PCUS…

— Nu doar comuniștii — majoritatea oamenilor sovietici au trăit mari regrete pentru prăbușirea URSS, dar și pentru cea a Partidului Comunist. Pe de altă parte, au fost și oameni care s-au bucurat sincer de haosul venit în viața noastră după asta. Printre ei erau și mulți dintre foștii boși de partid, care încercau în fel și chip să se acomodeze la noua putere. În opinia mea, în Uniunea Sovietică au fost două tipuri de comuniști. Unul — cei care au intrat în rîndurile partidului din îndemnul inimii, iar al doilea — pur și simplu membri ai PCUS, care lucrau în birouri, deținînd funcții confortabile, iar în realitate susțineau ideologia partidului doar prin vorbe. Prăbușirea Uniunii Sovietice a arătat în mod evident adevărata față a fiecărui comunist. Cînd partidul a revenit la viață, în rîndurile lui au venit să se reînregistreze adevărații comuniști. Și organizația de partid din raionul Criuleni a fost creată din comuniști cu adevărat fideli partidului.


— În ce an ați aflat că Partidul Comuniștilor a fost restabilit?

— Despre restabilirea partidului am aflat de la prieteni — de acum în anul 1984. Dar în suflet eu totdeauna m-am considerat comunist.


— În rîndurile PCUS ați intrat pentru că v-a propus cineva s-o faceți?

— Nu, asta a fost propria mea decizie. Nimeni nu m-a îndemnat și nu a insistat să fac acest lucru. Probabil, am făcut-o, pentru că în mine continua să trăiască acel mic băiețandru, care a atîrnat drapelul roșu pe un copac mare de nuc și era tare mîndru de fapta sa.


— Activitatea Dumneavoastră de partid a început imediat după reînregistrare?

— După reînregistrare, s-a descoperit că eu sînt cel mai tînăr comunist. Mai întîi, am fost ales secretar al organizației primare de partid din Criuleni, iar după aceea — prim-secretar al organizației raionale. M-am aflat în fruntea comitetului raional din 1994 pînă în 2008.


— A fost un timp complicat?

— Foarte complicat, îndeosebi pînă în anul 2001. Doar eu știu cum a reușit să se întărească organizația noastră de partid, cum se desfășurau atunci adunările ei. La începutul anilor 90, a fost o criză de benzină. Eu umblam pe jos prin satele raionului. Pe lîngă asta, mulți oameni pe care noile autorități au reușit să-i reeduce, aveau o atitudine foarte circumspectă față de comuniști. Directorul școlii în care lucram era însă loial față de organizația nou-creată, chiar și ne permitea să ne ținem adunările în sala de festivități a școlii. Ceea ce a putut fi posibil pînă cînd despre asta s-a aflat în consiliul raional. Din 2008, în fruntea CR se află Dmitri Goncearenco.


Pentru ca să fie fericiți copiii

— Continuați să lucrați și acum?

— Acum conduc Direcția asigurare socială și protecția familiei.


— Și care e situația în această sferă? Mulți oameni au nevoie astăzi de protecție socială?

— Foarte mulți — mii și mii. Mulți copii din familii nefavorabile, în care părinții sau nu-și pot găsi un loc de lucru, sau nu vor să lucreze cu un salariu de doar 1,5-2 mii de lei. Multe familii cu mulți copii, familii incomplete sau familii în care părinții sînt buni prieteni cu paharul. Mulți pensionari singuratici, ai căror copii sînt plecați peste hotare și, din diferite motive, nu-și pot ajuta părinții. Numărul cetățenilor care intră în categoria celor neprotejați social crește cu fiecare zi. Și printre aceștia sînt foarte mulți copii, la care nu are cine să le poarte de grijă.


— Dar cum s-a aranjat viața familială a Dumneavoastră?

— Aș zice că în mod reușit. Am doi copii maturi. Fiica trăiește în Ucraina, iar fiul — în Germania. Ne este dor de dînșii, dar pentru părinți cel mai important este ca să le fie fericiți copiii.
— Dar, în opinia Dumneavoastră, ce ar trebui să se facă, pentru ca să fie fericiți toți copiii?

— Să fie create pentru părinții lor locuri de muncă bine plătite, să fie întorși acasă toți cei plecați peste hotare. Țara poate fi ridicată la alt nivel de viață. PCRM de acum a demonstrat acest lucru în anii cînd s-a aflat la guvernare. De aceea, la viitoarele alegeri parlamentare, ar fi bine ca cetățenii Moldovei să nu-și mai vîndă voturile pentru un pachet de paste făinoase și o sticlă de rachiu, ci să se gîndească la faptul în ce fel de țară vor să trăiască ei și copiii lor.


comunist.md
0 
| încă
înapoi »