Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

08.06.2018:  LA 25 DE ANI AI PCRM. Povestește Ludmila Borgula, deputat în Parlament în anii 1998–2009
«Drepturile omului» constituie termenul preferat al celor care se numesc pe sine «democrați». Ei jonglează cu acesta și cînd e cazul, și cînd nu e cazul, folosindu-l în maniera jucătorilor pasionați. Este indiscutabil faptul că în Republica Moldova au fost adoptate multe legi direcționate spre dezvoltarea principiilor democratice (îndeosebi în perioada majorității comuniștilor în Parlament), ele fiind în corespundere cu standardele europene.

D
ar în perioada actuală, cea de guvernare a «democraților», una dintre cele mai stringente probleme (pe care, de altfel, o menționează și experții străini) este respectarea legislației, caracterul concret și controlul asupra executării legilor adoptate și a planurilor elaborate, precum și atragerea pe larg la elaborarea acestora a opiniei publice din republică. Și asta pentru că, în majoritatea cazurilor, se plagiază în mod irațional ceea se face în acest domeniu în alte state, fără a se ține cont de interesele noastre naționale.

Experiența activității comuniștilor în Parlament în anii 2001–2009

În acest context, am dori să povestim doar un episod legat de elaborarea și realizarea unui document parlamentar. Este vorba despre elaborarea și controlul asupra executării «Planului național de protecție a drepturilor omului în Moldova» pentru perioada anilor 2003–2007.

Respectivul plan național cuprindea toate sferele de activitate vitală a societății în ansamblu și a fiecărui om în parte. Pentru elaborarea fiecărui capitol al acestui document au fost formate comisii în a căror componență au intrat savanți și specialiști din respectivul domeniu, reprezentanți ai organizațiilor nonguvernamentale și obștești, lucrători ai ministerelor și departamentelor, parlamentari. Acest cerc de participanți, cu atragerea largă a societății, cu folosirea unor date statistice și sociologice, a elaborat un șir de măsuri concrete, punînd principalul accent pe asigurarea legislativă și practică a protecției drepturilor omului.

În plus, au fost conectate și structuri internaționale din acest domeniu, acreditate în Moldova. O condiție obligatorie a constituit indicarea termenelor concrete și a executorilor respectivului plan. După examinarea și aprobarea lui de către toate comisiile parlamentare, Planul Național a fost examinat și aprobat de către Parlament.

Dar lucrurile nu s-au sfîrșit cu asta. Ulterior, pe parcursul următorilor 4 ani, Comisia parlamentară pentru drepturile omului a ținut sub controlul său permanent respectivul plan, regulat audiind informații referitoare la mersul realizării lui pe fiecare capitol. Ca rezultat al îndeplinirii planului, Parlamentul a adoptat un șir de legi noi și a introdus un șir de modificări în legile de acum în vigoare.

Ca membru al Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, voi aminti doar despre adoptarea Legii cu privire la șanse egale pentru bărbați și femei, la baza căreia a fost pusă platforma Beijing a egalității gender între femei și bărbați în toate sferele vieții economice și politice a țărilor, care a fost adoptată după Sesiunea specială a Adunării Generale a ONU cu genericul «Femeia — 2000».

Calea de elaborare a acestei legi a fost analogică experienței de elaborare a «Planului Național de apărare a drepturilor omului», ea fiind adoptată de Parlament după mai multe dezbateri deloc simple. Calitatea Legii cu privire la egalitatea de șanse a fost înalt apreciată de structurile europene. După adoptarea ei, în calitate de reprezentant al Parlamentului din Moldova, eu am povestit despre această experiență la Geneva, în cadrul comisiei de profil a secției ONU pentru drepturile omului, precum și în Duma de Stat a Rusiei, unde s-a desfășurat o adunare a femeilor parlamentare din țările CSI. Experiența noastră a trezit un mare interes și încuviințare. Printre altele fie spus, o asemenea lege nu a fost încă adoptată în nici una din țările CSI, în afară de republica noastră (în orice caz, așa a fost situația pînă în anul 2009).

În perioada anilor 2001–2009, s-a intensificat și s-a lărgit activitatea «Centrului pentru drepturile omului». Anual, în cadrul unei ședințe parlamentare, era audiată darea de seamă a acestui Centru, care prezenta o analiză amănunțită a respectării drepturilor cetățenilor în Moldova. După care ministerele și departamentele vizate primeau însărcinări concrete în domeniu. Pe parcursul acestui răstimp, pentru lărgirea posibilității cetățenilor de a se adresa la Centru în cazurile de încălcare a drepturilor lor, au fost deschise filiale ale Centrului la nordul și sudul republicii. Pe lîngă asta, în scopul de a-i familiariza pe cetățeni cu noi cunoștințe din domeniu drepturilor omului, se organizau acțiuni de informare, se țineau conferințe și mese rotunde. Pentru populație se editau pliante și materiale informative cu tema drepturilor omului.

Toate acestea demonstrează metodele democratice de guvernare a PCRM în perioada anilor 2001–2009.

Legătura cu cetățenii a deputaților din fracțiunea comuniștilor

Fiind martor al formelor și metodelor de lucru în mijlocul cetățenilor ale actualelor partide de guvernămînt, cu mare regret și indignare observ că diferitele acțiuni de binefacere organizate și de democrați, și de socialiști, și de alte partide, la care le fac atîta publicitate mass-media de la noi, poartă cu toatele un caracter pur electoral, fiind, de fapt, destinate celor care susțin în mod deschis ori sînt membri ai respectivelor formațiuni politice.

În legătură cu asta, vreau să expun încă o latură a activității deputaților PCRM. O am în vedere pe cea depusă de Consiliul femeilor-deputate, care a fost creat în Parlament în anul 2001 sub conducerea președintelui Parlamentului, Eugenia Ostapciuc.

Inițial, ideea presupunea întrunirea femeilor-deputate din toate fracțiunile parlamentare. Dar peste un timp foarte scurt, femeile din alte fracțiuni, cu excepția Evei Gudumac, în prezent academician în domeniul medicinii, chirurg pediatric, s-au retras din activitatea acestui Consiliu. Și asta în pofida faptului că cercul de probleme de care se preocupa Consiliul purta nu un caracter politic, ci social, cu accent pe tot ceea ce ținea de sănătate, de familie, de copii, de sprijinul și legătura cu femeile care au constituit mîndria țării noastre, dar care au fost date uitării, precum și de sprijinirea femeilor alese în organele locale ale puterii.
Voi enumera doar cîteva acțiuni cu rezonanță pozitivă în întreaga republică.

În primul rînd, organizarea (sub conducerea profesorului de la Centrul Mamei și Copilului, deputata Eva Gudumac) a unor centre medicale mobile, din care făceau parte medici cunoscuți din domeniul sănătății femeii și a copilului. Conform unui grafic, aceste grupuri se deplasau în raioanele republicii și în mod gratuit consultau femeile și copiii bolnavi din localitățile rurale.

Cu privire la această acțiune planificată, era din timp anunțată conducerea raionului, ea urmînd să-i anunțe pe toți locuitorii din raion. În timpul unei asemenea deplasări, medicii entuziaști, toți specialiști de un înalt nivel profesional, consultau pînă la o sută de oameni. Pe parcursul activității respectivului Consiliu al femeilor-deputate, grupurile specializate de medici au fost în deplasare prin toate raioanele republicii. La întîlnirile cu femeile din organele locale ale puterii erau concretizate neajunsurile, problemele și încălcările comise de organele superioare ale statului. După care se expediau interpelări și indicații la adresa guvernului, a ministerelor și departamentelor. În plus, deseori, în baza acestora era întocmit și un plan de invitare la ședințele Consiliului femeilor-deputate a unor lucrători de răspundere din diferite sfere.

Toate femeile-deputate, membre ale Consiliului, aveau pe seama lor obligația de a ține legătură permanentă cu casele de copii din republică și a le acorda ajutorul necesar, deplasîndu-se în aceste instituții și stabilind legături directe cu conducătorii lor. Și se deplasau nu numai cu ocazia unor zile de sărbătoare, pentru a înmîna copiilor cadouri, ci în mod regulat, în primul rînd, pentru a afla la fața locului de ce ajutor au nevoie ele (reparație, utilaj, mobilă etc.) și ulterior a contribui pe diferite căi la acordarea acestuia.

De asemenea, femeile-deputate mergeau și la azilurile de bătrîni, pentru a lua cunoștință de condițiile de trai în acestea ale oamenilor singuratici. În cazuri de necesitate, ele se implicau în soluționarea problemelor vitale ale bătrînilor.

La Parlament, erau organizate întîlniri cu femei legendare, care în diferite perioade de timp au fost mîndria țării, după aceasta deseori fiind date uitării. Din această categorie de oameni făceau parte artiști, sportivi, conducători de diferite niveluri, Eroi ai Muncii Socialiste, savanți, mame-eroine etc.

În această perioadă s-a reușit să fie organizate și întîlniri cu reprezentante ale organizațiilor de femei din Transnistria.

O semnificație spirituală și socială aparte comporta vizitarea de către femeile-deputate a coloniilor de corecție prin muncă pentru femei.

Am enumerat nici pe departe lista completă a acțiunilor întreprinse și organizate de Consiliul femeilor-deputate în scopul unei comunicări mai strînse cu diferite pături ale populației. Și, după cum se vede din cele expuse mai sus, în acest mod erau soluționate nu probleme politice, ci probleme sociale ale țării.

În opinia mea, această experiență de activitate a parlamentarilor are o importanță mereu actuală pentru dezvoltarea democrației, echității și protecției sociale a cetățenilor Moldovei.


Comunist.md
0 
| încă
înapoi »