Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

25.06.2018:  25 iunie 1846 s-a nascut Carol Schmidt
Carol Schmidt (Şmidt Karl-Ferdinand) – doctor în științe juridice, primar al Chișinăului între anii 1877-1903, „cel mai bun primar pe care l-a avut Chișinăul vreodată".

Carol Schmidt s-a născut la 25 iunie 1846 într-o familie de nobili ereditari cu ascendență poloneză și germană. Tatăl lui, Alexandru Schmidt, german basarabean provenea dintr-o familie de germani din Țările Baltice, care migraseră după unul din războaiele ruso-turce, stabilindu-se pe aceste meleaguri, el era chirurg la Direcția Medicală a Basarabiei. Mama lui, Terezia Tissk, era de origine poloneză. Carol a primit acasă o educație aleasă, fiindu-i cultivate de mic cele mai frumoase calități omenești: cinstea, omenia, onestitatea, demnitatea, onoarea, compasiunea etc.

Familia se mută la Chișinău, unde în perioada 1857-1863 C. Schmidt a fost primit în anul II la Gimnaziul Regional din Chișinău, pe care l-a absolvit cu medalie de argint. Între 1863-1864 a studiat la Facultatea de Fizică și Matematici a Universității Sf. Vladimir din Kiev, dar urmîndu-și vocația decide să îmbrățișeze o altă profesie. Astfel în anul 1865 este admis la Facultatea de Drept a Universității Imperiale din Odesa, pe care o absolvește cu grad de doctor în științe juridice.

Este primit, la început, în calitate de candidat, iar apoi de ajutor al anchetatorului la Judecătoria din Ținutul Bender (Tighina), ca apoi să fie avansat în calitate de șef al sectorului de anchetă din Ținutul Chișinău. Activează în calitate de anchetator penal al Judecătoriei de District din Chișinău (1870). Pe parcursul anilor 1872-1927 este judecător de pace onorific al Districtului Chișinău. În anul 1877 Climentie Șumanschi, primarul de atunci al Chișinăului, care îi era cumnat lui Carol Schmidt decedează într-un incendiu, salvînd spectatorii din teatru, iar Consiliul Orășenesc decide să-l aleagă primar pe Carol Schmidt (la doar 30 de ani!), fiind reales succesiv pînă în 1901, ca în anul 1903, după pogromul împotriva evreilor, să-și dea demisia din funcția de primar, dezamăgit de societatea care a admis acest flagel.

Deși era mult prea tînăr pentru a ocupa un asemenea post responsabil, a fost ales pentru că se deosebea de alţi semeni ai săi, posedînd calităţi extrem de preţioase pentru un activist public, care-l deosebeau radical de alţi locuitori ai Chişinăului din acele vremuri. În primul rînd, tînărul primar avea studii superioare juridice, pe cînd marea majoritate a consilierilor fuseseră instruiți acasă. Era extrem de energic, foarte chibzuit, bine intenționat etc. Astfel îl caracterizau contemporanii săi la intrarea în funcție.

Activitatea de primar și-o începe prin a-și constitui o echipă excelentă, una dintre figurile-cheie ale căreia devine arhitectul Chișinăului Alexandru Bernardazzi, rechemat de la Odesa la invitația insistentă a proaspătului primar. A fost elaborat un plan urbanistic pe cinste, arhitectura orășenească impunîndu-se prin o cu totul nouă estetică, orașul fiind dezvoltat pe mai multe planuri: începînd cu amenajarea, continuînd cu extinderea, înălțîndu-se practic toate edificiile necesare pentru o adevărată capitală.

Fiind un om extrem de erudit, diplomat, în activitatea sa s-a condus de cîteva principii, printre care: "Niciodată nu încerca să convingi pe cineva care nu te ascultă", "Conformează-te la timp cu acei care au mai multă putere", "Apropie-i de tine pe acei, care nu și-au stabilit drept obiectiv dorința de a ajunge în Consiliul Orășenesc". Strategia lui de baza a fost europenizarea Chișinăului, lucru care i-a reușit.

Este considerat, pe bună dreptate, primul reformator al orașului Chișinău.

Astfel, în curînd după investirea sa în funcție, străzile principale au fost pavate, au fost construite apeductul și canalizarea, a fost trasă electricitatea și telefonul, a apărut tramvaiul, simboluri ale civilizației europene. C. Schmidt a construit un mare număr de biserici, instituții culturale și de învățămînt, centre medicale. Multe clădiri ridicate în acea perioadă încă împodobesc centrul Chișinăului.

Pentru ca în trezoreria orășenească să parvină regulat fonduri a îmbunătățit metodele de evidență contabilă în Primărie și instituțiile subordonate acesteia, reducînd la minim cazurile de corupție; a făcut schimbări în piețele urbane; a cumpărat trei mii de acri de teren în jurul orașului, construind abatoare noi și alte obiecte strategice, printre care Uzina electrică, poduri și castele cu apă, a fost plantată Grădina Botanică etc. A fost inițiatorul construcției și deschiderii celor mai multe edificii-cheie pentru orice capitală, din moștenirea lui făcînd parte:

1877 − clădirea veche a Primăriei Chișinău
1878 – a fost aprobată Stema Chișinăului
1880 − Biserica Pogorîrea Sfîntului Duh
1877-1881 − Case pentru Invalizi
1881 – Școala de Meserii
1881-1882 − Capela în cinstea voluntarilor bulgari
1884 − Spitalul pentru copii
1885 – Monumentul lui A. Pușkin
1886 – Școala reală
1886 – Iluminarea stradală
1889 − Muzeul de Istorie a Ținutului (Muzeul Zemstvei)
1889 – primele linii de tramvai trase de cai
1889 – Înlocuirea ceasului de pe Arcul de Triumf
1890 − Școala de Pomicultură (redenumită în Școala Vinului)
1891 − Biserica Sf. Pantelimon
1891 − în clădirea Primăriei a fost vernisată prima Expoziție de Artă Plastică din Chișinău
1892 − Ceasurile de pe arca Bisericii Ciuflea și de la intrarea în Primărie
1892 − Biserica Adormirii Maicii Domnului
1892 – prima parte a apeductului
1893 – Stația de alimentare cu apă
1893-1895 – Spitalul Psihiatric (de la Costiujeni), Spitalul de Boli Infecţioase (azi, Spitalul „Toma Ciorbă")
1894 − Cursuri de desen linear pentru elevi
1894 − Societatea Muzicală Armonia
1894 − Școala orășenească de Arte Plastice (în prezent - Colegiul de arte plastice Alexandru Plămădeală)
1895 − Capela Gimnaziului de Fete
1895 − Capela Societății Grecești
1900 − Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani,
1900 − Amfiteatrul Popular „A. Pușkin" cu o Sală de Spectacole
1901 − în clădirea Primăriei vechi oferită de primar a fost deschis unul dintre primele cinematografe deschise în oraș
1901 − sediul actual al Primăriei
1902-1903 − construcția noii clădiri a băncii (Sala cu Orgă de astăzi)
Carol Schmidt poseda la perfecție limbile moldovenească și rusă, susținea tradițiile naționale, organiza festivaluri folclorice tradiționale, le purta de grijă săracilor, făcînd donații din banii proprii.

A fost inițiator și fondator a mai multor organizații: membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, președinte al Direcției Chișinău a Societății de Ajutorare a Tinerilor Studioși, epitrop al Liceului de Comerț și al Școlii Reale, membru al Consiliului Bibliotecii cu săli de lectură gratuite, preşedinte (1900-1904) al Direcţiei, apoi unul dintre directorii Societăţii de Credite din Chişinău (1904-1912).

A fost căsătorit cu Maria Cristi, fiica moșierului Ioan V. Cristi (ce se afla în fruntea nobilimii basarabene, fiind președinte al Zemstvei Guberniei) și a Alexandrei Nelidov (tatăl acesteia din urmă era Alexandru Nelidov, un basarabean ajuns ambasadorul Imperiului Rus la Constantinopol). Carol Schmidt împreună cu soția sa Maria Cristi au avut patru copii: Vladimir, Alexandru, Tatiana și Maria. Soția sa a murit de tînără, astfel Carol rămînînd văduv cu patru copii așa și nu s-a mai recăsătorit. Fiul lor Alexandru (1879-1937) a fost și el primar al Chișinăului în 1917-1918, din păcate practic toți copii săi au avut o soartă tragică, fiind zdrobiți de mașinile represive ale acelor timpuri, doar Vladimir nu a fost supus represaliilor, poate pentru că a decedat în anul 1938.

A locuit în capitală în aceeași casă modestă și după demisia din postul de primar, continuînd să lucreze în calitate de magistrat și să se ocupe de opere de caritate pînă la moartea sa, care a survenit la 9 martie 1928. A fost înmormîntat la Cimitirul Armenesc din capitală, însă mormîntul său nu s-a păstrat, se presupune că pe locul unde se afla modestul său mormînt, cu o simpla cruce de lemn (așa lăsase cuvînt răposatul să fie înmormîntat fără fast, iar banii adunați la înmormîntare să fie donați orfanilor și săracilor), a fost construit Cinematograful „40 de ani ai Comsomolului" (în prezent: „Gaudeamus").

Decorații:

- Ordinul Sf. Stanislav de gradul II,

- Medalia de bronz în memoria Războiului balcanic din a. 1877-1878,

- Crucea roşie instituită prin ordinul Maiestăţii Sale la 13 martie 1879,

- Medalia de bronz în memoria încoronării sfinte a Împăratului Alexandru al III-lea,

- Ordinul Sf. Ana de gradul II,

- Ordinul Sf. Vladimir de gradul IV,

- Medalia de argint în memoria încoronării Împăratului Nicolae al II-lea,

- Medalia de argint în memoria domniei Împăratului Alexandru al III-lea

- Medalia de bronz pentru participarea la recensămîntul populaţiei Rusiei din a. 1897.

Carol Schmidt a fost omul faptelor, el a realizat ce și-a propus, oferindu-i Chișinăului fața modernă, păstrată, fragmentar, și astăzi. A fost primul reformator al Chișinăului, „cel mai bun primar pe care l-a avut Chișinăul vreodată", unul corect, generos, care nu a tolerat corupția și s-a aflat cu adevărat în slujba cetățenilor și a orașului, oferindu-le un trai mai bun într-o capitală europeană. A fost unicul în cinstea căruia în timpul vieții a fost denumită o stradă, s-a întîmplat la 25 de la aflarea sa în postul de primar, strada Gostinnaia, pe care locuia, a fost denumită Carol Schmidt. Denumirea străzii s-a păstrat pînă în 1944.

După 1990, pe casa cunoscutului primar, care există şi astăzi, pe actuala stradă Mitropolit Varlaam № 78, a fost instalată o placă comemorativă, cu un text în două limbi, menţionîndu-se că în această casă a locuit fostul primar de Chişinău Carol Schmidt.

La 10 mai 2014 la Chișinău a fost deschis un monument în cinstea lui Carol Schmidt la Chișinău. La ceremonia de deschidere au participat președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Corman, și vice-președintele Bundestag-ului german, Ulla Schmidt.


moldovenii.md
0 
| încă
înapoi »