Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

06.07.2018:  O poveste ce se poate transforma în praf. Încotro o tîrîie pe Moldova curba integrării europene?
Europa unită, stat fără hotare — visul ideal al multor filosofi, fruntași ai vieții publice, politicieni și pur și simplu cetățeni de rînd. Parțial, acesta a fost realizat în fapt la hotarul dintre secolele XX și XXI.

A
stăzi, Europa Centrală și de Vest este cel mai integrat spațiu din lume. Însă pe continentul care «a dăruit» lumii cel mai mare număr de războaie, inclusiv mondiale, nu totdeauna a fost așa.

Începînd cu anii 50 ai secolului trecut, treptat, pas cu pas, statele din Europa Occidentală au procedat la promovarea unei politici de apropiere și unificare. Mai întîi, în baza unor principii economice, creînd «Uniunea Cărbunelui și Oțelului», precum și «Euratom»-ul, simplificînd controlul vamal și organizînd o zonă vamală unică pentru circulația liberă în interiorul ei atît a oamenilor, cît și a mărfurilor, capitalului etc. Iar în anul 1992 Uniunea Europeană și-a dobîndit în mod juridic forma sa definitivă. În deceniile ce s-au scurs de atunci, componența ei a crescut de mai multe ori.

Intrați pe la noi…

Prăbușirea Uniunii Sovietice și, ca urmare, distrugerea organismului socialist european, au fost, firește, evenimente extrem de avantajoase pentru întregul Occident. Europa de Est și noile țări proaspăt apărute în locul fostelor republici ale URSS s-au pomenit într-o criză social-politică și economică și au început să caute sprijin la Uniunea Europeană.

În butoiul cu miere europeană s-a vărsat o lingură destul de mare de dohot. Dacă pînă în acest moment comunitatea europeană unificată prezenta un organism dezvoltat în egală măsură din punct de vedere economic, la acest capitol țările din fostul lagăr socialist erau cu mult rămase în urma vecinilor occidentali. Și asta e cauza din care ulterioarele etape ale integrării europene au fost condiționate de o alegere deloc ușoară: să fie primite aceste țări în componența UE, fiind absolut clar că, astfel, statele occidentale își vor lua pe seama lor un balast destul de voluminos, ori să li se refuze aderarea la UE? Dar în acest caz ar fi rămas în vigoare potențialul pericol din partea Rusiei: mai devreme sau mai tîrziu, ea și-ar fi recucerit pozițiile pierdute de supraputere. Și atunci Europa de Est din nou ar fi ajuns în orbita geopolitică de influență a Moscovei. Din acest motiv, Bruxelles-ul și Washington-ul au deschis larg porțile Uniunii Europene și ale NATO, primind în componența lor nu numai fostele țări socialiste, ci și trei state baltice.

Mărirea cantității nu înseamnă și sporirea calității. Lărgind cadrul geografic al organizației și sfera de influență, UE a primit în același timp în componența sa un număr destul de mare de «frați mai mici» slabi și, astfel, pe spatele economiei vest-europene a fost pusă o povară destul de grea. Pe lîngă asta, nu trebuia scăpată din vedere nici concurența cu SUA, deoarece America pretutindeni urmărea să-și satisfacă interesele sale, chiar dacă și «prietenea» cu Uniunea Europeană.

Țipă, dar fugi

Noile etape ale crizei economice, zdruncinînd Europa, prezintă un pericol serios pentru însăși existența UE. Grecia, Portugalia, Spania, Irlanda trag la fund vasul economic paneuropean. În plus, și situația a înșiși «părinților fondatori» ai UE nu e strălucită: criza e criză pentru toți. Iar să finanțezi țările ajunse în criză pe seama contribuabililor proprii e o plăcere prea costisitoare chiar și pentru principalii donatori ai zonei europene. Dar aici există încă un paradox: posibilitatea de a scăpa de țările-balast lipsește. Acte legislative pentru primirea în Uniunea Europeană, în zona europeană au fost elaborate, ier reguli de ieșire din componența ei — nu.

În prezent, Uniunea Europeană se află la o răscruce: țările slab dezvoltate nu pot fi lăsate sub influența Moscovei, dar și a le întreține e un mare dezavantaj. Totuși, UE va fi, probabil, nevoită să face acest lucru, și asta deoarece ambițiile umane și politice întotdeauna au costat scump…

Integrarea europeană în stil moldovenesc

În țara noastră, zgomotoasele și stupidele îndemnuri la integrarea europeană au început să răsune cînd cei care au venit la guvernare în urma loviturii de stat din 7 aprilie, 2009 au văzut că au adus Moldova într-un impas economic și social și nici nu pot, nici nu știu cum să soluționeze situația creată de ei înșiși. Și, în loc să lupte împotriva corupției, «conducătorii» moldoveni au început lupta între dînșii, acutizînd și mai mult instabilitatea cronică din țară. Între membrii coaliției au fost împărțite nu doar portofoliile de ministru, ci și ministere întregi, la fel fiind împărțite și veniturile acestora.

De atunci, apelurile la integrare europeană răsună tot mai tare și mai des, deoarece în țară nu s-a schimbat, de fapt, nimic. Apogeul acestui proces a devenit inițiativa Partidului Democrat de a introduce în Constituția țării un punct prin care integrarea europeană să fie stabilită ca direcție strategică de dezvoltare a Republicii Moldova. Respectiva inițiativă a creat o stare de opoziție în societate, ea fiind impusă să facă o alegere între vectorul de dezvoltare european și cel eurasiatic. Ceea ce, de fapt, se și urmărea. Pentru că, atîta timp cît holopii se ciondănesc între dînșii, stăpînii lor pot trăi, cum se spune, în liniște și pace.

Da noi avem nevoie de asta?

De acum de multă vreme s-a statornicit opinia că Uniunea Europeană este organizația de asigurare a economiei Germaniei. Nemții produc, iar toți ceilalți cumpără producția lor. Avantajul pentru Moldova în cazul intrării ei în componența UE este mic — acolo, nimeni nu așteaptă producția noastră.

Sfera agrară, una pentru noi este prioritară, deloc nu e prioritară pentru UE, unde la producția agricolă există cote, acestea fiind strict distribuite între țările-membre ale structurii. Țările mai importante din cadrul UE primesc o cotă mai mare, cele mai puțin importante — o cotă mai mică. În Europa, se vînd roșii crescute doar în Spania, așa că celor moldovenești pur și simplu le va fi închisă calea.

E adevărat, la început, țării care intră în UE i se oferă careva înlesniri, însă, atunci cînd termenul lor expiră, dotațiile trebuie cu ceva plătite de respectivele țări.

Așa că Moldova are șansa de a deveni membru al Uniunii Europene doar în cazul în care UE va găsi modalitatea prin care s-o pună într-o situație și mai dependentă, decît cea în care țara noastră se află acum.

• * *

Cu timpul, euroentuziasmul în țările Europei de Est a scăzut. O parte a populației consideră UE o suprastructură inutilă și costisitoare asupra țărilor lor. Crește valul de publicări despre birocrația de la Bruxelles — care crește cu cea mai mare viteză, este cel mai înalt plătită și, probabil, cea mai irositoare de pe întreaga planetă.

Și dacă-i așa, să ne gîndim: încotro ne tîrîie atît de insistent eurointegratorii noștri autohtoni?!


__________
comunist.md

0 
| încă
înapoi »