Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

05.10.2018:  CRIMELE REGIMULUI
Pierdut definitiv.

Este prea puțin probabil ca miliardul furat de actuala guvernare să mai fie recuperat.

De ce, probabil că nu mai este cazul să explicăm. Mult prea influente sînt numele și prea serioase interesele implicate în «jaful secolului» din sistemul bancar. Și așa va continua să fie pînă cînd Moldova va rămîne un stat capturat.

Spicherul Parlamentului, Andrian Candu, care a fost recent la Washington, a declarat: chipurile s-au depistat peste 90 la sută din activele scoase din sistemul bancar al Moldovei, iar acum, guvernarea (și Candu personal) intenționează să se preocupe de restituirea lor.

Chiar nu știu ce a găsit acest «vînător de comori», însă, se pare că nu și-a anunțat nici măcar cei mai apropiați părtași despre descoperirea sa. Spre exemplu, ministrul Finanțelor, Octavian Armașu, nici măcar nu știe cîți bani au reușit să fie întorși și nu este gata să anunțe nicio cifră în legătură cu acest fapt, pentru că această chestiune, potrivit ministrului, «este foarte profundă și complexă».

I s-ar fi putut sugera ministrului să iasă în PMAN din capitală și acolo să-și lichideze lacunele în cunoștințe. Îmi aduc aminte că Pavel Filip a promis să instaleze în PMAN un panou electronic, care, în regim de timp real, va indica cîți bani s-a reușit a fi restituiți din miliardul furat din sistemul bancar. Au trecut doi ani de atunci, însă, panoul așa și nu a fost instalat. Așa că, domnule Armașu, toate pretențiile — la șeful dumneavoastră nemijlocit. Cei de la Procuratura Generală s-au apucat să-l susțină pe Candu și au declarat că ancheta pe marginea miliardului de dolari furat din sistemul bancar al Moldovei s-a încheiat (?). Și, totodată, au prezentat strategia de recuperare a banilor furați din trei bănci problematice, însă, au refuzat să ofere detalii suplimentare pe marginea acestui fapt.

Dar, în primul rînd, strategia este un document ce conține doar acțiuni orientative. Pe cînd este nevoie de un program care să reprezinte în sine o consecvență a operațiunilor concrete, scopurile clar trasate, resursele necesare, stabilirea grupurilor țintă și termenii de execuție.

În al doilea rînd, nu pentru asta Eduard Harunjen a fost plasat la conducerea Procuraturii Generale de către actuala guvernare — nu pentru ca să ancheteze «jaful secolului».

* * *

Cred că nu va fi inutil să reamintim despre unele episoade din trecutul nu chiar atît de îndepărtat. În noiembrie 2014, din safeurile Băncii de Economi, Banca Socială și Unibank a dispărut un miliard de dolari. S-a întîmplat acest lucru după ce instituțiile respective de creditare au acordat împrumuturi enorme cîtorva companii dubioase. Banii au fost transferați prin intermediul conturilor băncilor lituaniene în companiile offshore înregistrate în Marea Britanie și Hong Kong — companii create de alte companii offshore cu doar cîteva luni înainte de «jaful secolului». Încercările de a evita scoaterea la iveală a infracțiunii nu s-au soldat cu succes. Fostul vicedirector al Serviciului pentru prevenirea și combaterea spălării banilor din cadrul CNA, Mihail Gofman și fostul șef al departamentului pentru prevenirea spălări banilor și monitorizarea afacerilor în cadrul Băncii Sociale, Sergiu Sagaidac, au făcut declarații publice și au povestit tot ce știau despre jaf. Mihail Gofman a declarat: «principalul beneficiar al furtului miliardelor din sistemul bancar al Republicii Moldova este Vladimir Plahotniuc».

Dezvăluirile privind furturile din sistemul bancar și încercările de a evita scoaterea la iveală a adevărului, inclusiv pînă la lichidarea martorilor, au căpătat o rezonanță de amploare în Europa și SUA. În legătură cu acest fapt, societatea civilă moldovenească a propus de a implica în desfășurarea anchetei experți de peste hotare, urmînd exemplul Nigeriei, care nu s-a sfiit să solicite ajutor internațional într-o situație similară. (Apropo, Nigeria și-a restituit banii în urma anchetei inițiate în SUA). Însă, reprezentanții «majorității parlamentare» au respins ideea organizării unei anchete internaționale. Chipurile, compania americană Kroll desfășoară un audit independent la Banca Națională a Moldovei și acest lucru este suficient. Însă, atît primul cît și al doilea raport Kroll au rămas pentru organele de drept moldovenești o «beletristică», așa cum s-a exprimat expertul economic, Veaceslav Negruță.

Oare de ce organele naționale au preferat să nu vadă ceea ce a văzut Kroll? De ce Moldova a trebuit să angajeze o companie pentru desfășurarea anchetei și să plătească bani enormi pentru acest lucru? Pentru că guvernarea este presată, acum, pe acest caz nu doar în interiorul țării (ceea ce pentru ea nu contează), dar și de peste hotare (ceea ce este mult mai serios). Respectiv, încearcă să demonstreze în fel și chip că nu stă cu mîinile în sîn și face ceva.

În același timp, organele noastre «strîmbe» de drept dispersează acțiunile pe perioade mai îndelungate de timp, se sustrag pe alte fraude bancare, raportează despre returnarea banilor pe alte episoade. Scontînd că, în acest fel, restituirea miliardului va ieși din vizorul populației.

Raportul Kroll-2 a fost prezentat la sfîrșitul lunii decembre anul trecut. Cu toate acestea, Banca Națională a Moldovei nu a publicat integral ancheta fraudei. Cetățenii au trebuit să se mulțumească cu un rezumat scurt al raportului, fără a fi indicate numele persoanelor vinovate. Cu cinismul caracteristic juntei de la guvernare, prim-ministrul Pavel Filip a declarat că «dacă e să fie publicate, acum, toate numele din acest raport […] vă garantez că 90 la sută din aceste persoane sînt oameni onești, dar care s-au pomenit, pur și simplu, în acest vîrtej. Iată de ce aceste nume nu pot fi făcute publice». (Cu siguranță, guvernarea are o pasiune patologică pentru numărul «90» — «ancheta s-a desfășurat în proporție de 90 %, «90 la sută sînt oameni onești»). Calculul este simplu: în societate trebuie să se creeze impresia că băncile au fost jefuite de oameni concreți, iar cei care au făcut lucrul pregătitor important nu au nicio atribuție.

* * *

«Integratorii europeni» de la noi promit cu încredere să întoarcă miliardul furat în decurs de doi-trei ani. Realitatea, însă, este alta: din miliardul furat nu s-a restituit niciun leu, iar ceea ce s-a furat s-a pus, pur și simplu, pe umerii poporului. Adică, simplu spus, s-a mai comis un furt. Miliardul furat a fost calificat de actuala guvernare drept datorie de stat, datoria bugetului public a crescut automat de trei ori, iar șaica hoților guvernamentali s-au acoperit spatele de minune. «Angajații vor achita, din salariile lor, pentru recuperarea miliardului furat timp de 25 de ani. Bătrînii vor achita din pensiile lor pentru miliardul furat», a explicat esența scandaloasei legi deputatul PCRM, Elena Bodnarenco. A fost inițiat votul de neîncredere Guvernului Pavel Filip, au semnat 37 de deputați: comuniștii, socialiștii și liberal-democrații. Însă, «majoritatea parlamentară» a respins proiectul.

Promulgarea legii, care transformă miliardul furat în datorie publică, a provocat un val de indignări din partea experților și oamenilor de rînd, care spuneau că președintele Nicolae Timofti trebuie să se gîndească la poporul care trăiește la limita sărăciei, dar nu să pună pe seama oamenilor miliardul furat din cele trei bănci.

Reamintim formula acestei hoții. După ce au fost jefuite, Banca de Economii, Banca Socială și Unibank au primit, din partea Băncii Naționale, un credit în mărime de 14 miliarde de lei din rezervele valutare ale țării. Banii au fost alocați sub garanția Guvernului «simplului prim-ministru», Iurie Leancă (garanția a fost confirmată și de Guvernul Chiril Gaburici). Pînă atunci, guvernului i se interzicea categoric să-și asume datoriile structurilor private, inclusiv, a celor financiare. Așa că, după cum vedem, negarea lui Leancă în ceea ce privește implicarea sa în «jaful secolului», este absurdă.

Și, în sfîrșit, cel mai important. Banca Națională a oferit credite pentru cele trei bănci comerciale aproape că la 0 %, iar noi trebuie să restituim cu 5 %. Din care considerente, permiteți să ne interesăm? Inflația, a strîns din umeri ministrul Finanțelor din acea perioadă — Mihai Manole. Însă, 5 % constituie, nici mai mult nici mai puțin — circa 700 de milioane anual. Timp de un sfert de secol, suma restituită nu va constitui 14, ci deja circa 25 miliarde de lei. Reiese că noi suntem jefuiți la pătrat. Asigurările celor de la guvernare precum că noi nu vom avea de suferit și că, într-un final, banii vor fi întorși de către cei care i-au furat, po fi atribuite la categoria aberațiilor catatonice.

* * *

Se poate face oare în așa fel ca poporul să nu fie responsabil de restituirea acestui miliard furat din bugetul țării? Cred că se poate. Însă numai în condițiile în care ancheta pe marginea jafului celor trei bănci va fi inițiată în afara sferei de influență a actualei guvernări moldovenești. În acest caz, rezultatul anchetei este previzibil — mulți din anturajul Păpușarului vor dori să vorbească cît mai repede pentru a-și salva propria piele.

Dar Parlamentul, noul for legislativ care va sluji poporului și va apăra interesele oamenilor, va putea anula legea hoțească și, totodată, să recunoască ilegale garanțiile date de Iurie Leancă și Chiril Gaburici. Iată de ce populația Moldovei trebuie să aibă o atitudine maxim serioasă față de viitoarele alegeri parlamentare și să nu ia decizii pripite bazate pe emoții goale.


EVGHENI TAMANȚEV


comunist.md
0 
| încă
înapoi »