Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

07.10.2018:  Oameni ai onoarei și conștiinței
Maria Florescu: «Partidul Comuniștilor este unicul partid cu adevărat de opoziție, care își expune poziția sa în mod argumentat»

Cu 70 de ani în urmă, într-un sat de la sudul Moldovei s-a născut o fetiță la care părinții i-au dat un nume frumos: Mariica. Ea creștea un copil onest și nepărtinitor — așa cum o învățau să fie mama și tata. Pe lîngă asta, era extrem de curioasă și ageră. Cu anii, această agerime a ei s-a transformat într-o energie de dragoste și patriotism. Și respectiva energie, care pornea din inimă, ulterior i-a fost de mare folos în munca de partid. În rîndurile PCUS, actualul secretar pentru munca organizatorică a CR Rîșcani al PCRM, membru al Comitetului Central al Partidului Comuniștilor, Maria Florescu, a intrat la vîrsta de 24 de ani și a rămas pînă acum fidelă idealurilor acestui partid..

Plămădă sudică

— Copilăria și tinerețea Dumneavoastră le-ați trăit la sudul Moldovei. Ne puteți spune prin ce se deosebește sudul de celelalte regiuni ale republicii noastre?

— Eu m-am născut într-un sat mare și frumos din raionul Vulcănești, care se numește Cișmichioi, și am locuit acolo pînă la vîrsta de 16 ani, cînd am absolvit școala de 8 ani. Tatăl meu era grec de naționalitate, mama avea în sîngele său viță poloneză și bulgară, iar în pașaportul meu s-a scris că eu sînt găgăuză. Dar în acei ani nu se dădea importanță naționalității omului. De fapt, și acum în viață la fel contează nu din ce neam te tragi, ci cum ești ca om.

Amintirile mele din copilărie sînt foarte vii. Diversitate culturală, împletire de tradiții, personalități interesante, fapte frumoase — iată ce amintiri păstrează memoria mea. Posibil, ele sînt luminoase și pentru că eram pe atunci foarte tînără.

— Regiunile țării se deosebesc unele de altele nu numai prin landșaft și climă, ci și prin oamenii lor?

— În primul rînd, prin oameni. Eu îmi amintesc cu cîtă grijă, dragoste și respect se purtau oamenii unii cu alții. Nu vreau să-i supăr pe cei de la nord, dar, așa cum simt eu, găgăuzii și bulgarii sînt mai uniți. Pe de altă parte, fiecare națiune are și oameni buni, și oameni nu prea buni. La noi, oamenii întotdeauna erau apreciați după faptul ce atitudine aveau față de lucru și față de persoanele în vîrstă. Și nu țin minte ca cineva să-și fi pus interesele sale mai presus decît ale altora. Dar în anii despre care vorbim, probabil, așa era pretutindeni.

— Părinții Dumneavoastră au lucrat în colhoz?

— Tata a lucrat în sectorul zootehnic, iar mama a fost croitoreasă. Ea bolea des și a plecat devreme din viață. În familia noastră am crescut cinci copii și am fost educați astfel ca să nu uităm că sîntem oameni de onoare și conștiință. Și noi n-am uitat niciodată povețele părintești. Ei ne-au crescut în spirit patriotic, ne-au învățat să fim oameni vrednici.

Incoruptibila

— Profesia cum v-ați ales-o?

— Eu, de fapt, am vrut să mă fac medic. Dar tata m-a sfătuit să intru la tehnicumul agricol. Și președintele colhozului mi-a recomandat același lucru, el vedea în mine un specialist în agronomie, vroia să mă întorc în sat după absolvirea tehnicumului. Eu le-am dat ascultare părinților și am hotărît să intru la tehnicumul agricol de la Camenca.

— Dar acasă așa și nu ați mai revenit…

— Cînd eram la anul patru de studii, m-am căsătorit, iar soțul era de baștină de la nordul Moldovei. După absolvirea tehnicumului, timp de trei ani am lucrat ca agronom în raionul Drochia, după aceea ne-am mutat la Rîșcani, acolo mai întîi am fost brigadier în colhozul «Lenin», apoi m-am aranjat într-o organizație care atunci se numea «Moldplodoovoșci». Mă ocupam de expedierea producției agricole în toate regiunile Uniunii Sovietice. Apoi am născut al doilea copil și, în acea situație, trebuia să-mi caut un loc de lucru mai sedentar. Și am ales contabilitatea. Au mai fost și alte locuri de lucru, iar cariera de muncă mi-am finalizat-o la poștă.

Ce-i drept, nu din voia mea.

— Ați nimerit, cum se spune, sub reducere?

— Nu chiar. După doi ani de cînd împlinisem vîrsta de pensionare, în 2009, la noi s-a schimbat șeful poștei. Pe atunci, s-a schimbat și puterea în țară, PCRM a plecat în opoziție. Noul șef al poștei mă cheamă în biroul său și-mi declară că, dacă vreau să mai lucrez, trebuie să ies din rîndurile PCRM și să intru în rîndurile Partidului Democrat. Pentru mine, această propunere a fost ca o insultă. Firește, am refuzat să fac ceea ce mi se propunea. Am răspuns că eu nu-mi trădez nici idealurile, nici tovarășii. În felul acesta, am rămas fără lucru. Iar de la o parte arăta ca și cum am fost redusă, deoarece am vîrsta de pensionară.

— Alte partide n-au încercat să vă ademenească?

— Socialiștii mi-au propus să preiau conducerea secției raionale a partidului. Atunci Dodon se afla la Rîșcani, însă eu n-am dorit să mă întîlnesc cu dînsul. Am spus că și atunci cînd voi rămîne singurul comunist în Rîșcani, totuna nu voi accepta propunerea de a intra în alt partid.

— Vă propuneau și un salariu bun?

— 300 euro. Dar i-am spus reprezentantului Partidului Socialiștilor că eu nu mă vînd chiar nici pentru milioane. Și i-am mai spus să-i transmită lui Dodon că, dacă el și Zinaida Greceanîi n-ar fi trădat PCRM, la noi în acea perioadă ar fi putut avea loc alegeri parlamentare. După care viața în țara noastră ar fi putut fi mai bună decît cea de acum.

— Dar cu un salariu bun ați fi putut trăi mai bine…

— Demnitatea omului nu e în bogăție, ci în calitățile lui omenești. Demnitatea și onoarea eu nu mi le vînd. Eu am patria mea, copiii mei, familia mea, și cînd voi pleca în cealaltă lume, nu vreau copiilor mei să le fie rușine pentru faptele mele.

Mai bine mai puțin, dar mai bine

— În rîndurile partidului ați intrat la vîrsta de 24 de ani. Cum a fost?

— Foarte emoționant. Eu mă mîndream tare mult cu faptul că sînt primită în rîndurile PCUS. Asta însemna că eu sînt un om ce insuflă încredere, că le fac corect pe toate, deci, sînt demnă să fiu comunist. Și carnetul de membru de partid niciodată nu l-am predat. De cum în Moldova a reapărut PCRM, am creat o organizație primară a partidului la Nagoreni, localitate învecinată cu orașul Rîșcani, în care locuiesc. La început, eram doar 5 comuniști. Ne adunam serile aproape ca ilegaliștii. Mai tîrziu organizația a început să crească…

— Ce puteți spune despre organizația Dumneavoastră raională?

— Ca și toate organizațiile raionale, organizația PCRM de la Rîșcani a parcurs mai multe etape. Acum sîntem mai puțini decît altădată, în schimb, rîndurile noastre au devenit mai trainice. Acum, în total sîntem 209 comuniști, iar asta înseamnă o echipă unită de oameni care au trecut încercarea în fața multor ispite. Aceștia sînt comuniști cu verticalitate. Și chiar de sîntem puțini, printre noi n-au rămas oameni capabili să te lovească din spate. Avem un prim-secretar inteligent și foarte conștiincios: Ion Pasat. El, la fel ca și noi toți, trăiește cu multă durere în suflet orice trădare. Dar sper că printre noi nu se vor mai găsi trădători. La momentul de față, cea mai mare problemă a noastră e că nu în toate satele avem organizații primare. Dar ne preocupăm în mod serios de ea și sperăm că vom reuși s-o rezolvăm.

— Înainte de alegeri, va fi o perioadă complicată…

— Așa este. Oamenii ca și cum au rătăcit drumul, iar pe lîngă asta, democrații au introdus sistemul electoral mixt, căruia permanent îi fac reclamă, ceea ce îi dezorientează și mai mult pe oameni. Dar eu permanent vorbesc despre faptul că Partidul Comuniștilor este unicul partid care activează pentru binele poporului și renașterea Moldovei. Comuniștii au demonstrat asta cînd, în perioada guvernării lor, au ridicat țara din genunchi. Noi cunoaștem cu toții acest lucru și îl mai ținem minte. Dacă Partidul Democrat va mai deține puterea din țară încă patru ani, Moldova nu va mai exista. Copiii noștri, după ce definitivează studiile, fug din Moldova. Fiul unei cunoscute de-ale mele, specialist în domeniul tehnologiilor informative, a absolvit facultatea cu diplomă roșie, dar nu se poate aranja la lucru din motivul că nu are o experiență practică în domeniu. Cînd se mai întîmplau asemenea situații?!

— Dumneavoastră aveți o candidatură pentru funcția de deputat?

— Noi avem o candidatură demnă, însă deocamdată nu ne grăbim să-i dăm numele publicității. Socialiștii de acum timp de un an își desfășoară campania lor electorală. Dacă o asemenea activitate am desfășura noi, comuniștii, în cel mai bun caz, ne-ar interzice s-o facem, ba se prea poate că s-ar face încercări să ne excludă din cursa electorală.

— E clar de pe acum că alegerile vor fi complicate…

— Noi simțim acest lucru. Ne așteptăm că va fi făcută o falsificare masivă a rezultatelor alegerilor. Partidul Democrat se va strădui din toate puterile să nu scape din mîini puterea sa în Parlament, în toate cercurile guvernamentale și în structurile de stat. Tot în mîinile lui se află și televiziunea, iar noi avem doar ziarul «Comunistul», unica publicație din care poate fi aflat adevărul despre activitatea PCRM, despre ceea ce se întîmplă în țară. Și ziarul nostru de asemenea poate fi, pe ascuns, interzis.

Opoziție activă

— Alegătorilor li se sugerează că Partidul Comuniștilor nu are rezerve, nu are profesioniști capabili să conducă statul…

— Mai mult decît atît. Oamenilor li se spune că Partidul Comuniștilor în general nu mai există. Posturile de televiziune nu reflectă activitatea partidului nostru, așa că oamenii nu știu mai nimic despre ceea ce facem noi. Canalele televizate supuse puterii nu pot spune poporului că PCRM este unicul partid cu adevărat de opoziție, care își expune poziția sa în mod argumentat. Ele nu încetează să povestească oamenilor doar despre Plahotniuc și binefacerile lui. Noi avem o rezervă de oameni, avem un potențial uman, avem persoane capabile să preia conducerea țării în mîinile lor, avem mulți părtași despre care se poate spune că sînt oameni culți, care înțeleg corect starea de lucruri din Moldova. Pe lîngă asta, amintiți-vă un fapt din perioada cînd țara a fost guvernată de comuniști: atunci, partidul a atras la conducerea țării și oameni fără de partid, și profesioniști din alte partide. În timpul guvernării PCRM, apartenența de partid nu era factorul hotărîtor. Însuși Vladimir Voronin ne spunea pe atunci ca noi să nu ne fudulim că facem parte din partidul puterii și insista să nu fie concediați membrii altor partide care își îndeplineau funcțiile de serviciu în mod corect și conștiincios.

În acest context, să vedem ce fac democrații. Imediat cum au venit la guvernare, au început să-și promoveze oamenii săi, funcțiile de conducere de toate nivelurile sînt ocupate doar de oamenii lor. Pentru ei nu contează studiile pe care le are omul, profesionalismul lui, experiența în domeniul respectiv… Țara este condusă de diletanți, iar specialiștii au rămas fără de lucru.

Profesia întinsurilor

— Dumneavoastră mult timp ați lucrat în agricultură, nu vă doare sufletul pentru starea în care a ajuns pămîntul nostru?

— Mă doare sufletul pentru toată Moldova noastră. Doar ei au vîndut totul, a mai rămas să vîndă și pămîntul nostru rodnic. Noi sîntem o țară agrară și pămîntul este singura noastră bogăție. Și prima crimă care a fost săvîrșită față de patria noastră este ruinarea gospodăriei colecrive.

— Nu ați regretat niciodată că ați ales profesia de agronom?

— Pe mine întotdeauna m-a atras întinsul pămîntului, natura, tot spațiul din jurul nostru. Toată profunzimea dragostei mele față de această profesie am simțit-o mai ales în perioada semănatului, a strînsului recoltei pe care o crește pentru noi pămîntul. Îi sînt foarte recunoscătoare fostului președinte al colhozului «Lenin», Andrei Colibaba, care este un adevărat gospodar, un adevărat agricultor și care mi-a împărtășit enorma sa dragoste față de pămîntul nostru. Pot să mai spun că profesia de agronom mi-a dăruit adevărate bucurii.

— Dar atunci cînd ați activat în această calitate, și țara era alta…

— Și, spre norocul nostru, atunci am avut toate condițiile ca să ne simțim gospodari făuritori și stăpîni ai pămîntului nostru…

— Recent, v-ați marcat jubileul de 70 de ani. Aruncînd o privire spre anii rămași în urmă, ce apreciere îi dați vieții pe care ați trăit-o pînă acum, ce planuri schițați pentru anii viitori? Aveți sentimentul că ați reușit să faceți lucruri importante și valoroase, și, totuși, a mai rămas să faceți cîte ceva?

— Am reușit să creștem copii cumsecade și vrednici. Am două fiice și șase nepoți — asta ne este avuția și principala realizare. I-am educat pe copii și îi educăm pe nepoți așa cum am fost educați noi. Dorința mea e ca ei să se mîndrească cu Moldova noastră. Eu am reușit să muncesc pe pămîntul natal și munca mea a fost importantă pentru bunăstarea oamenilor. Ca om, mă pot lăuda că nu am dușmani. În viață întotdeauna am avut noroc de oameni buni. Ce aș mai vrea să fac? Probabil, să lucrez în mijlocul tineretului, e o activitate pe care o cunosc și care-mi reușește. Pe tineri nu trebuie să-i lăsăm în voia sorții, trebuie să le deschidem ochii la ceea ce a fost în trecut și la ceea ce avem astăzi, să-i ajutăm să se dumirească în niște lucruri care acum sînt prezentate distorsionat. Dar atîta timp cît țara este condusă de democrați, e complicat — ei au închis accesul adevărului în instituțiile de învățămînt.

— Cu ce vă place să vă ocupați în timpul liber?

— De regulă, timp liber am puțin, dar atunci cînd se întîmplă să-l am, îmi place să-i alint pe ai mei cu dulciuri, coc torte și prăjituri, fac colțunași. Coptul l-am deprins în casa părintească. Cînd eram în clasa a 7-ea, am copt pentru prima oară pîine. Iar în tinerețe am practicat ciclismul. După aceea, am avut o pasiune puțin obișnuită pentru fete — îmi plăcea să merg cu motocicleta, mai ales pe una nu prea mare, care se numea «Minsk». Am participat chiar și la curse de motociclete. Am de pe atunci și diplome. Pot conduce mașinile agricole, tractoarele. Am învățat asta încă în timpul studiilor la tehnicum. Un agronom trebuie să le poată face pe toate acestea.

— Și dacă acum vi s-ar aduce o motocicletă «Minsk» și vi s-ar propune s-o încălecați și să porniți în goană?

— Aș face-o cu plăcere, chiar dacă nu am mers cu motocicleta de foarte mulți ani! Mie niciodată nu mi-a fost frică de tehnică.

— Se întîmplă uneori să vă simțiți zvăpăiata fetiță cu numele Mariica?

— Mariica demult a devenit bunică, însă prietenele mele mă numesc pînă acum anume așa. Dar, probabil, cea care sînt acum are o fire și mai nepotolită. Mereu îmi fac griji pentru viitorul nepoților, pentru partid, pentru agricultura noastră. Anul acesta avem o roadă bună de mere și prune. Dodon le-a promis agricultorilor piața rusă. Democrații le-au promis-o pe cea europeană. Și unde-s aceste piețe? Agricultorii sînt nevoiți să vîndă merele de înaltă calitate doar pentru niște bănuți, și aceste mere se duc la producerea sucului, în loc să fie consumate în stare proaspătă și să întărească sănătatea oamenilor. Niște cunoscuți de-ai mei cresc prune pe o suprafață de trei hectare. Și anul acesta au vîndut roada cu 2 lei kilogramul, alegîndu-se cu pierderi.

Aceste lucruri se întîmplă pentru că la conducerea țării nu avem oameni pe care i-ar îngrijora destinul sectorului agrar, al producătorilor agricoli, ba chiar și al întregului nostru popor. Anume de aceea noi totdeauna îi îndemnăm pe oameni: votați PCRM — acest partid o dată a făcut Moldova să renască și va face asta încă o dată! Principalul e ca să nu fie prea tîrziu, ca țara noastră să nu dispară de pe harta lumii.



NATALIA USTIUGOVA

comunist.md
0 
| încă
înapoi »