Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

03.12.2018:  Dreptul la nedreptate
Invalizii nu au nevoie de compătimire, ei au nevoie de echitate socială

În 1992, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 3 decembrie drept Ziua Internațională a Invalizilor, iar pe 30 martie 2007, la New York, Republica Moldova a ratificat Convenția ONU a drepturilor persoanelor cu posibilități limitate. Și iată că deja de 9 ani de zile, în loc de drepturi invalizii sînt condamnați la nedreptate, putem spune chiar — la exterminare în masă.

Rețeta democraților: cum scăpăm de invalizi

Potrivit datelor oficiale, în Moldova, circa 127 de mii de persoane primesc pensii de invaliditate, iar mărimea medie a acesteia este de 1245 de lei pe lună. Indemnizații sociale din partea statului primesc circa 48,5 mii de cetățeni cu posibilități limitate, marea majoritate a cărora sînt invalizi din copilărie. Totodată, valoarea indemnizației lunare nu face decît să agraveze posibilitățile limitate a acestor oameni — plățile variază între 262–700 de lei.

O pensie mai demnă, dacă ne putem exprima așa, poate primi o persoană ce a primit grad de invaliditate la maturitate și a reușit să lucreze ani suficienți. Dacă persoana nu are stagiu de muncă, nici la pensie nu poate pretinde, această persoană va primi din partea statului indemnizația mizeră. Pînă recent, stagiul necesar de muncă varia, în funcție de vîrstă, de la 1 la 5 ani. Democrații, însă, au implementat reforma antisocială a sistemului de pensii, au modificat această normă, evident, nu în favoarea persoanelor cu posibilități limitate.

Conform regulilor democraților, invalizii cu vîrsta pînă la 23 de ani (cu excepția invalizilor din copilărie) trebuie să aibă cel puțin 2 ani lucrați. Persoanele cu vîrsta cuprinsă între 23–29 de ani trebuie să confirme un stagiu de muncă de patru ani, cei cu vîrsta de 29–33 de ani — șapte ani, 33–37 de ani — zece ani lucrați, 37–41 de ani — stagiu de 13 ani. Dacă omul are peste 41 de ani, pensia de invaliditate se oferă în cazul în care se demonstrează un stagiu de muncă de cel puțin 15 ani. Adică, dacă o persoană a primit grad de invaliditate la 41 de ani, el trebuia să muncească neîntrerupt de la vîrsta de 26 de ani.

Și, totuși, în cea mai proastă situație se pomenesc tinerii, care, din anumite motive, nu au reușit să muncească. La drept vorbind, cînd? Liceul, ulterior, mulți își continuă studiile la universitate, alții mai fac și masterat. La 25-26 de ani, unii abia își iau diploma.

Reiese că aceste persoane nu pot nimeri nici în prima, nici în a doua și nici în a treia categorie de beneficiari, adică, la 23 de ani ei nu pot avea stagiu de muncă de 2 ani, iar la 29 — patru ani ș.a.m.d. Reiese că este «profitabil» să devii invalid înainte de pensionare.

După valorizarea veniturilor, democrații au afirmat că vor fi revizuite și pensiile invalizilor. Ce să mai revizuiești acolo dacă stagiul de muncă fie că nu-i, la fel ca și în cazul invalizilor din copilărie, or, este foarte și foarte mic? În acest fel, reforma sistemului de pensii a democraților va permite să nu se achite pensii invalizilor. Acești oameni sînt condamnați să trăiască pe indemnizații mizere în mărime de cîteva sute de lei. Unde mai pui că peste oricine poate da asemenea năpastă, nimeni nu este asigurat.

În 2017, pensia minimă de invaliditate era de 961 de lei pentru cei cu stagiu și vîrsta necesară. Dacă omul nu are stagiu de muncă, i se oferă indemnizație. Pentru gradul I de invaliditate — nu mai mult de 75 %, pentru gradul II — 50 %, gradul III — cel mult 35 % din suma minimă de 961 de lei — de două ori mai puțin decît valoarea coșului minim de consum.

Reformă de dragul reformei

Reformele democraților, în care s-a cufundat Moldova, au ajuns și la oamenii cu posibilități limitate. În țara noastră se implementează reforma sistemului de determinare a gradului de invaliditate. Funcționarii publici au declarat despre necesitatea creării unui sistem integru și funcțional pentru determinarea gradului de invaliditate. Așa cum a declarat premierul moldovean, acest lucru se face, în mod special, pentru ca sub criteriul de stabilire a gradului de invaliditate să nu nimerească oameni care-și doresc să primească nemeritat bani din partea statului. Dacă acesta este principalul motiv pentru implementarea reformei, ea nu face nici doi bani. În acest scop, domnilor, stîrpiți corupția și atunci, comisiile de experți se vor baza pe estimările profesionale, iar noi nu vom avea invalizi falși.

Apropo, confirmarea gradului de invaliditate va fi mai simplă. Reforma prevede posibilitatea de a înainta pachetul de acte în regim online. În afară de aceasta, solicitantul nu va mai trebui să fie prezent la procedura de determinare a gradului de invaliditate. Acest lucru se face, chipurile, pentru a scuti invalizii de cheltuieli financiare suplimentare și pentru a preveni actele de corupție. Pe de o parte, parcă totul este corect, mai ales cînd vorbim despre invalizii de gradul I și II. Însă, de multe ori, persoanele cu gradul III de invaliditate trec în gradul II sau se însănătoșesc. Comunicarea online este de bun augur și pentru falșii invalizi și, respectiv, pentru înflorirea ulterioară a corupției.

Apropo, în conformitate cu regulile anterioare, funcționau patru comisii de profil: oncologică, fiziopulmonologică, psihosocială și pediatrică. Conform noii legi, fiecare structură va fi alcătuită dintr-un lucrător social, terapeut sau pediatru și specialist în reabilitare. Experții afirmă că din componența comisiei trebuie să mai facă parte medicul specialist. În lipsa medicului specialist, medicul de reabilitare nu va putea determina corect ce măsuri de reabilitare sînt necesare pentru socializarea persoanei.

Drepturi și posibilități

Probabil că nu există altă țară, în afară de Moldova, unde invalizii să fie aduși la limita critică a sărăciei. Lor le vine foarte greu să beneficieze de studii și să obțină un loc de muncă, corespunzător posibilităților lor. Multe instituții de stat sînt, în continuare, inaccesibile pentru invalizi. Ei nu se pot simți independenți și apți.

Două treimi dintre invalizi și-ar dori să muncească. În primul rînd, aceasta este o posibilitate de comunicare de care sînt lipsiți stînd 24 din 24 între patru pereți. În al doilea rînd, astfel ar putea obține un venit în plus. În al treilea rînd, ar putea obține și stagiul de muncă de care se îngrijește atît de mult statul. Însă locuri de muncă nu sînt nici pentru cei sănătoși, puternici, cu studii.

Persoanele cu posibilități limitate, indiferent de vîrstă, sînt puși într-o situație umilitoare. Acești oameni, însă, nu au nevoie de compasiune, ei au nevoie de înțelegere și echitate socială, iar această idee este promovată doar de PCRM. Partidul Comuniștilor, chiar și din opoziție, înaintează permanent inițiative sociale ce vizează persoanele cu posibilități limitate. Spre exemplu, PCRM a propus majorarea salariilor lucrătorilor din sfera socială cu 10 % sau dublarea numărului de asistenți personali, care îngrijesc de persoanele cu nevoi speciale cu grad de invaliditate I, dar și persoanele cu vîrsta mai mare de 75 de ani țintuite la pat. Asemenea inițiative, însă, nu sînt pe placul majorității parlamentare — dirijate de liderul Partidului Democrat. O mare parte a populației din Moldova poate fi atribuită categoriei persoanelor cu posibilități limitate și a căror drepturi sînt încălcate, dar aceasta este deja o altă istorie.

Născuți cu nevoi speciale

Copiii cu nevoi speciale au fost lipsiți de posibilitatea de a se dezvolta așa cum se cuvine

Europa ne învață că nu este corect să numim invalide persoanele cu disfuncții fizice și psihice. Trebuie să le calificăm — persoane cu posibilități limitate. Dacă este vorba despre copii, se potrivește expresia — copii cu necesități speciale. Iată așa. Dar însăși formularea nu schimbă nimic. În Moldova nici nu adie a grijă europeană pentru invalizii din țara noastră.

Dacă maturii cu posibilități limitate mai sînt capabili să conștientizeze și să accepte situația lor de neinvidiat, copiii în creștere nu pot înțelege de ce nu sînt așa ca ceilalți. În special atunci cînd este vorba despre disfuncții fizice în dezvoltare. Ei sînt apți să gîndească, să se dezvolte, să mediteze dar nu dispun de condiții pentru dezvoltare în toată legea. Situația nu este mai bună nici la capitolul reabilitarea copiilor ce manifestă tulburări la nivel psihic. Cu ei, pur și simplu, nu are cine să se ocupe.

Atunci cînd guvernarea liberal-democrată a început să închidă școlile internat pentru copiii cu nevoi speciale, grija pentru dezvoltarea lor a fost plasată doar pe umerii părinților. Acum, sistemul educativ este complet distrus. Pentru a integra acești copii în societate nu este nevoie doar de dragoste maternă, dar și de implicarea a zeci de specialiști. Acești specialiști activau în cadrul internatelor specializate.

Pentru socializarea copiilor invalizi, făcînd trimitere la formula europeană a educației incluzive, Guvernul propune integrarea acestor copii în instituțiile de învățămînt obișnuite. Această practică, însă, nu s-a justificat. Lucrurile s-au înrăutățit și pentru copiii sănătoși, și pentru cei bolnavi, dar și pentru profesori. Nici părinții nu se pot descurca de unii singuri. Specialiștii buni — psihologi, logopezi, traumatologi, ortopezi și medici specialiști de altă categorie lucrează, în special, în cadrul centrelor medicale private. Iar acolo, tratamentele sînt scumpe și nici pe departe tuturor accesibile. În localitățile rurale, în general, este imposibilă prezența personalului medical specializat de rigoare.

După ce, în ianuarie 2018, a fost majorată indemnizația pentru invalizii din copilărie și pentru persoanele cu posibilități limitate, care nu au ajuns la vîrsta de 18 ani, indemnizația pentru formele severe de invaliditate a ajuns la 819,8 lei, în cazul formei grave de invaliditate — 765,15 lei, în cazul formei medii de invaliditate — 546,54 de lei. Poftim — și logoped, și masaj, și terci de griș...

Natalia Lujina

comunist.md
0 
| încă
înapoi »