Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

09.12.2018:  Fără mită — nicidecum…
Constatări cu ocazia lui 9 decembrie — Ziua internațională a combaterii corupției

Mita este una din cele mai stringente probleme din fața societății moderne. Practic, nu există țări ce ar putea să declare că în statul lor corupția lipsește definitiv.

Corupția în organele puterii de stat prezintă prin sine un mare pericol social atît pentru societate, cît și pentru stat în ansamblu. Ea, în mod direct sau intermediar, influențează morala, valorile și principiile societății. De aceea, la ziua de astăzi, respectiva problemă este una dintre cele mai actuale.

Peștele de la cap se strică

Chiar și cu ochiul liber se vede bine că, în Moldova, corupția prosperă. Mai mult ca atît, în ratingul regional al țărilor cu cele mai grave probleme legate de corupție, țara noastră se află în rîndurile de sus. Anume la noi se întîmplă că un cabinet de miniștri în plină componență este demisionat pentru luare de mită (guvernul Filat). Și anume la noi se întîmplă că Parlamentul adoptă Legea cu privire la amnistierea capitalului, lege totalmente afiliată persoanelor implicate în acțiuni de corupție, iar așa-numitul președinte al țării, «chibzuind mult», o promulgă. Nu e de mirare faptul că, în opinia cetățenilor Moldovei, cele mai corupte în țara noastră sînt ramurile legislativă și executivă ale puterii, ci nu polițiștii de rînd, vameșii, medicii și pedagogii. Dar, dintr-o cauză oarecare, anume pe ei, în majoritatea cazurilor, puterea guvernantă din țară îi aduce în calitate de jertfe pe «altarul luptei împotriva corupției».

Nu trece nici o zi ca să nu auzim că undeva a fost prins asupra faptului luării de mită în sumă de «tocmai» 200 de lei ori un pedagog, ori un educator, ori o infirmieră, iar uneori și un polițist de rînd. Dar aproape niciodată nu sînt prinși luînd mită judecătorii, deputații și alți funcționari sus-puși. Și asta în situația în care anume în rîndul acestor categorii nivelul corupției este cel mai înalt.

Uneori, lucrurile ajung pînă la un idiotism evident. De nu demult, primirea oricăror daruri care au un preț material (o cutie de bomboane, un flacon de parfum, o sticlă de șampanie), primite de pedagogi și educatori, este considerată o crimă. În schimb, numele oamenilor care au contribuit la «furtul secolului» și sînt menționați în raportul Kroll sînt considerate strict confidențiale.

Conform sondajelor făcute printre cetățeni, în opinia lor, cele mai corupte structuri sînt următoarele: justiția (judecătoriile) — 61 la sută din respondenți, Parlamentul — 13 la sută din respondenți și structurile guvernamentale — 11 la sută din respondenți. Pe lîngă asta, cetățenii menționează înaltul nivel al corupției în sistemul educației, în cel al medicinii, precum și în organele de ocrotire a ordinii de drept.

De ce e așa?

Pentru că societatea noastră e întrucîtva sălbatică. În Moldova se trăiește după niște legi nescrise. Ca și cum avem și legi scrise, ba chiar și Constituție avem, dar trăim după principiile feudalismului, ale cumetrismului, nepotismului și ale diferitelor obiceiuri informale.

Toate discuțiile despre integrare europeană și «europenism» nu sînt de crezut, deoarece nu înseamnă nimic altceva decît flecăreală de dragul flecărelii. Noi nu ne mișcăm înainte nici spre o Europă. Noi sîntem pur și simplu o palmă de pămînt coruptă și falită, unde trăiesc trei milioane de cetățeni. Și aceștia sînt conduși de niște «flăcăi șmecheri», care s-au îmbogățit fabulos pe seama lor, adică a celor trei milioane de cetățeni, anume pentru că pe această palmă de pămînt legile scrise nu funcționează, iar proiectul politic și de stat Republica Moldova degrabă poate fi dat uitării. Și acest eveniment, posibil, nu e atît de îndepărtat.

Și totuși, majoritatea conce¬tățenilor noștri văd problema corupției oarecum în mod unilateral. Ei îi condamnă pe cei care iau mite, iar pe sine înșiși, cei care dau aceste mite, nu se consideră părtași la procesul de răspîndire a corupției și nici vinovați de faptul că aceasta există și că ei sprijină în mod direct respectivul fenomen.

Prețul problemei

În anul 2017, volumul mitelor care s-au dat în Moldova a depășit suma de 400 milioane de lei, iar mărimea lor a variat între 50 și 500 mii de lei. Totodată, în medie, cetățenii sînt nevoiți să dea mite o dată pe parcursul a trei luni, iar businessmenii — o dată în două luni. Acest lucru îl indică în analizele sale Programul de dezvoltare al ONU (PROON). De altminteri, autorii acesteia consideră că dimensiunile corupției de la noi în realitate sînt mult mai mari. Mărimea așa-numitelor business-mite variază de la 100 de lei pînă la 500 mii de lei. În fapt, suma totală e mult mai mare, deoarece nu toți cei ce dau mite sînt dispuși să recunoască deschis că au dat mite și care a fost mărimea lor.

Conform respectivei cercetări a Programului de dezvoltare a ONU, cel mai frecvent locuitorii Moldovei au dat mite în instituțiile medicale — 16 la sută, la poliție — 8 la sută, la vamă — 7 la sută, în sfera educației — 7 la sută, în secțiile Cadastru — 6 la sută. Businessmenii au dat mite la Agenția pentru intervenții și plăți în domeniul sectorului agrar — 4 la sută, la filialele Cadastru — 3 la sută, la poliție — 2 la sută, la vamă — 2 la sută.

Cel mai frecvent (în 45 la sută din cazuri) oamenii de afaceri dau mite în timpul diferitelor controale. Le dau și 30 la sută din cei care participă la concursurile pentru achiziții de stat. Pe locul trei se află perfectarea diferitelor documente permisive și licențe — în aceste cazuri, la soluții neoficiale apelează 27 din 100 de persoane, după care urmează procedurile vamale — 23 la sută.

Situația întreprinderilor și a firmelor mari e alta. Acestea nu plătesc diferiților inspectori și altor genuri de controlori. Ele și-au aranjat relații cu eșaloanele de sus ale puterii și, cînd apare necesitatea, își soluționează problemele prin sunete de telefon pe care le fac direct «oamenilor importanți». Cît costă dreptul de a face în cazul necesar un asemenea sunet de telefon — asta e altă problemă.

Uneori se întîmplă și situații ieșite din comun — businessmenii opun rezistență corupției. Asemenea cazuri nu sînt atît de multe, totuși, ele există. Dar, cu regret, oamenii curajoși, care erau încredințați de dreptatea lor și chiar au reușit s-o demonstreze, a doua oară, la sigur, nu se vor mai băga într-o asemenea luptă.

Vom porni curajos la luptă?

Și de ce indicii de combatere a corupției sînt atît de scăzuți și nu prea eficienți? Că lucrurile stau anume așa, ne-o demonstrează situația cu furtul miliardului. Istoria al cărei capăt și sfîrșit nu se vede și pentru care, deocamdată, nimeni n-a fost tras la răspundere.

De ce organele statului, cele împuternicite să combată corupția, închid ochii în fața faptului că, spre deosebire de sumele pe care funcționarii noștri publici le declară drept venituri, mulți dintre ei duc un mod de viață care nici pe departe nu corespunde acestor venituri declarate? Multe din «slugile poporului» nu se știe cum izbutesc, cu salariul lor de 8000 de lei, să trăiască în case cu mai multe etaje cu preț de milioane, să se plimbe cu automobile luxoase și să se odihnească la stațiuni balneare dintre cele mai faimoase.

De ce noi am ajuns la o asemenea situație? Pentru că nu am implementat reformele în fapt, ci doar am vorbit despre ele. La guvernarea țării se află partide și oameni care se declară pe sine adepți ai integrării europene, dar lucrurile nu se mișcă mai departe de aceste declarații proeuropene.

Deși, de fapt, pentru lupta împotriva corupției nu se cere atît de mult și atît de multe — în primul rînd, se cere voință politică. Respectiva voință politică trebuie s-o manifeste oamenii care ne conduc țara. Statul nostru, deocamdată, posedă tradiții democratice slabe. Spre deosebire de Europa, noi nu am avut în trecutul nostru cinci sute de ani pe parcursul cărora în țară să se statornicească democrația. Anume de aceea, noi avem nevoie de voința politică din partea celor «de sus», din partea elitelor politice mai mult decît oricare altă țară, mai mult decît oricare altă cultură politică.

Conform opiniei specia¬liștilor, de asemenea este necesar ca drepturile funcționarilor publici să fie limitate, e necesar ca ei să fie impuși, în afară de declarațiile despre venituri, să prezinte și o declarație despre cheltuieli, astfel ca să fie clar cîți bani a cîștigat funcționarul și cîți a cheltuit, după care aceste date să fie confruntate cu bunurile lui.

Statul trebuie să minimizeze contactele businessului cu funcționarii, și asta fiindcă orice contact comportă anumite riscuri. Se cuvine să fie redus și numărul de documente permisive. Pe lîngă acestea, specialiștii mai propun o măsură care să fie luată — efectuarea de către organele de control a unor controale informative provizorii. Asta înseamnă următorul lucru: inspectorul vine la întreprindere, documentează încălcările de aici și-i oferă un anumit timp pentru înlăturarea lor. Și cînd această perioadă de timp expiră, atunci el poate veni cu al doilea control, după care, dacă e cazul, întreprinderea e sancționată pentru lacunele sale.

Totalizînd cele expuse mai sus, putem constata cu toată fermitatea că a lupta împotriva corupției e necesar și e posibil. Pentru asta, e suficient ca la guvernarea țării să se afle oameni potriviți. Dar astăzi Moldova duce lipsă tocmai de această componentă de cea mai mare importanță.


EVGHENI TAMANȚEV

comunist.md
0 
| încă
înapoi »