Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

19.04.2019:  Comuniști și membri ai partidului
După ce i-a fost înmînat carnetul de partid, omul devine comunist nu în mod automat

Conform primului articol al Statutului PCRM, membru al PCRM poate deveni cetățeanul Republicii Moldova care a împlinit vîrsta de 18 ani și acceptă Statutul și Programul partidului, care participă la activitatea uneia din organizațiile primare ale partidului, îndeplinește hotărîrile partidului și achită cotizația de membru. Conform articolului 5 al Statutului, decizia cu privire la primirea în rîndurile partidului o ia organizația primară de partid și ea este definitivă. Statutul reglementează clar și explicit calitatea de membru al partidului.

Dar omul nu devine comunist în mod automat, odată cu primirea carnetului de partid. Pentru a deveni cu adevărat comunist, mai întîi el trebuie să învețe, să învețe și iar să învețe. Să studieze munca de partid, să învețe a analiza și a trage concluzii corecte din situația politică în care la moment se află țara, la fel și din obiectivele partidului privind soluționarea problemelor actuale ale țării și ale poporului ei și căile de soluționare a acestor probleme. A învăța tinerii membri ai partidului trebuie să înceapă cu studierea detaliată a Statutului și Programului partidului, despre care în cererea lor de intrare în rîndurile partidului fiecare viitor comunist scrie: «Am luat cunoștință, accept și mă oblig să îndeplinesc».

Acesta e un lucru absolut necesar pentru îndeplinirea cerințelor Statutului, care sunt expuse în articolul 4: « Membrul PCRM este obligat să propage activ și în mod consecvent să apere ideile comuniste, politica promovată de partid în mijlocul populației și în organizațiile obștești, să obțină realizarea scopurilor lui programatice, prin toate mijloacele contribuind la consolidarea pozițiilor și autorității partidului în societate… Să respecte cu strictețe disciplina de partid, să îndeplinească în mod conștiincios hotărîrile și însărcinările partidului, să contribuie la întărirea unității ideologice și organizatorice a partidului, să se pronunțe în mod ferm împotriva oportunismului, a sectarismului și fracționismului în toate formele lor, să lupte împotriva fățărniciei și a intriganților». Doar conștientizînd în deplină măsură aceste prevederi ale Statutului te poți înrudi cu toată seriozitatea cu numele de comunist. După care acest nume se cere confirmat printr-o activitate concretă și sistematică în cadrul organizației primare de partid, al organizației raionale a partidului, precum și în cadrul CC al PCRM.

Cu mare regret, unii membri ai PCRM așa și nu reușesc să ajungă la nivelul necesar pentru a avea dreptul să te numești comunist. Și tocmai aceștia se comportă ca niște oameni extrem de înfumurați. În acest context, să ne amintim pompoasa declarație făcută de Igor Dodon, care, atunci cînd președintele PCRM, tovarășul Vladimir Voronin, i-a înmînat carnetul de partid la monumentul lui V. I. Lenin, a declarat că va fi ultimul om care va părăsi rîndurile PCRM. Cum s-a și întîmplat, de fapt, prin diferite vicleșuguri el reușind să obțină una din primele funcții din țară. Asemenea exemple au fost și vor mai fi, deoarece există oameni care se bagă în rîndurile partidului urmărind niște scopuri egoiste. Iar după ce ajung la un anumit statut în societate anume datorită partidului, încep să spună lumii că ei nu sunt de acord cu politica promovată de partid și, pentru o anumită recompensă, fără nici o mustrare de conștiință, trec în rîndurile partidului oponent al PCRM.

Există și o altă categorie, neînsemnată, de membri ai PCRM, care stau continuu în fața televizorului, povestind după aceea toate minciunile pe care le aud din «cutia de zombare a oamenilor». Tot ei caută cauzele care au condus la anumite nereușite ale partidului nu în propria lor pasivitate, ci în altceva și în altcineva de la o parte, învinuind, desigur, și conducerea partidului și uitînd sau necunoscînd faptul că în PCRM nu există șefi și subalterni, ci există tovarăși învestiți cu diferite responsabilități. Că președintele PCRM nu emite decrete și dispoziții și că orice problemă, inclusiv cea de plasare în cîmpul muncii în cadrul structurilor partidului, se hotărăște la nivelul organelor colective, care se numesc Comitetul Executiv Politic al CC și CC al PCRM. Printre altele fie spus, din componența respectivelor organe fac parte nu colaboratorii aparatului CC, ci, de fapt, primii secretari ai comitetului municipal și raionale ale partidului, precum și membrii comitetului municipal și ai comitetelor raionale ale partidului. În acest context, se mai cere de spus că, la ziua de astăzi, în componența CC al PCRM intră 35 de primi-secretari ai comitetului municipal și comitetelor raionale ale partidului, iar o treime din componența CC al PCRM — 33 de membri — locuiesc și se află la evidența de partid în orașul Chișinău.

În baza rezultatelor alegerilor parlamentare din 24 februarie, în cadrul unor plenare ale comitetului municipal și comitetelor raionale ale partidului a fost făcută o analiză a activității acestora în campania electorală, iar la ordinara plenară, a X-ea, a CC al PCRM, a fost făcută analiza activității staff-ului republican central, totodată, fiind elaborat și aprobat un plan de acțiuni bazat pe observațiile critice și propunerile comuniștilor exprimate de aceștia în dezbaterile de la plenare. În prezent, o asemenea analiză se face și în organizațiile primare ale partidului. Și tocmai aici fiecare membru al PCRM, fiecare comunist trebuie să-și pună mai multe întrebări: «Da oare eu am îndeplinit întocmai cerințele Statutului? Și nu numai în timpul campaniei electorale, ci în tot timpul cît m-am aflat în rîndurile PCRM? De unde aflu informații despre activitatea partidului în ansamblu și despre activitatea organizației municipale și a organizațiilor raionale ale partidului în parte? De la televizor și din ziarele pe care le oferă gratis socialiștii sau din ziarul «Comunistul», pe care… îl abonez sau nu-l abonez? Din site-urile ziarului și al CC al PCRM? Cît de des ne întîlnim noi, comuniștii, la adunările noastre de partid și ce probleme discutăm în cadrul lor? Ce cunosc despre organizația mea primară alegătorii din sat sau de la secția mea de votare? Cîți oameni am reușit să conving de justețea ideilor comuniste și să-i atrag în rîndurile PCRM? În ce mod îmi este prezentată informația cu privire la sarcinile partidului de către primul secretar al organizației raionale de partid și de membrii CC al PCRM? În calitate de consilier local, ce am făcut eu pentru localitatea mea, ce probleme am abordat la sesiunile consiliului și cum am demonstrat necesitatea soluționării lor? Ce cunosc locuitorii din satul sau orașul în care trăiesc despre activitatea fracțiunii comuniștilor sau a unor anumiți consilieri din consiliul local?».

Șirul întrebărilor poate fi continuat. Și cînd la toate din ele va fi găsit un răspuns clar — în primul rînd, pentru fiecare dintre noi — atunci vom putea spune că avem dreptul să ne considerăm demni de numele de comunist. Iar cînd omul se bate cu pumnul în piept și declară cu voce tare că el este un adevărat comunist, încercînd să mă convingă de asta cu argumente preluate de la dodoniști și de la pseudodemocrați, imediat mă cuprinde sentimentul că acesta nu are dreptul să se numească pe sine nici măcar membru al partidului. Și dacă-i așa, locul lui e oare în rîndrule partidului nostru?

Oleg Mantorov

comunist.md
0 
| încă
înapoi »
News Time Romania - Stiri Romania