Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

22.06.2019:  Zi a memoriei și tristeței
Cum să protejăm Pămîntul de un nou război, dacă nu vrem să ținem minte cum și cînd au început războaiele mondiale în trecut?

Din memoria națională a cetățenilor Moldovei periodic sunt șterse evenimente legate de Marele Război pentru Apărarea Patriei. Istoricii moderni au izbutit să murdărească Ziua Victoriei așa încît ea să nu mai fie recunoscută. Despre 22 iunie, zi de doliu pentru țara noastră, cînd ciuma fascistă a pătruns în teritoriul URSS, țin minte doar adevărații patrioți.

În numele păcii

Tot ceea ce se referă la istorie e statornic. În orice caz, așa ar trebui să fie. De ce atunci din manualele școlare de istorie cu atîta nepăsare e șters acel revărsat al zorilor din 22 iunie, 1941, care a schimbat destinele a milioane de oameni? E clar că Marele Război pentru Apărarea Patriei a devenit o parte inseparabilă a celui de Al Doilea Război Mondial… Dar anume Marele Război pentru Apărarea Patriei s-a încheiat cu Marea Victorie. Și anume poporul sovietic, adică numeroasele naționalități și etnii din care el era închegat, a devenit învingător. De ce elevii din SUA cunosc faptul că americanii au contribuit și ei la eliberarea lumii de fascism, ba mai mult, sunt convinși că anume americanii au salvat lumea?! Asta în timp ce pe copiii noștri, copiii moldoveni, din răsputeri îi conving că în acea sîngeroasă bătălie patria lor a fost partea care a pierdut lupta.

Cum să fie protejat Pămîntul de un nou război, dacă noi nu vrem să ținem minte cum și cînd au început războaiele mondiale? Oamenii într-atît de mult sunt preocupați de problemele lor, inclusiv de cea a supraviețuirii, încît încep să uite cît de șubredă poate fi Pacea.

Cerul în flăcări al Moldovei

Chiar din prima zi a războiului, avioanele germane au împînzit cerul Moldovei. Și anume la 22 iunie, 1941, la frontiera moldo-română, de pe aerodromul Grosulovo, aviatorul Afanasi Karmanov a doborît primul avion german. În acea zi, deasupra orașelor Grigoriopol, Tiraspol și Chișinău au mai fost doborîte alte 20 de avioane fasciste. Conform regulilor sovietice din anii 1941–1942, avionul inamicului se considera nimicit doar în cazul în care el cădea pe poziția trupelor sovietice.

Cerul Moldovei era apărat de aviatori în serviciu activ, maeștri ai bătăliilor aeriene, care cunoșteau prețul măiestriei lor. Anume asemenea aviatori intrau în componența regimentului 20 care făcea parte din divizia de aviație mixtă. În ziua de 23 iunie, 1941, aviatorul din acest regiment, căpitanul Afanasi Karmanov, a pornit de unul singur în luptă împotriva a nouă avioane ale inamicului și a căzut cu moarte de erou. Cu trei zile mai tîrziu, aceeași faptă eroică a săvîrșit și locotenentul Vladimir Zaharov. Din lista de gratificare: «Începînd cu 22 iunie, 1941, a săvîrșit 9 zboruri de luptă, a participat la trei lupte aeriene. La 26.6. 41, în timpul unei misiuni de luptă, s-a ciocnit cu șase avioane de vînătoare fasciste și a intrat cu ele în luptă. În această luptă inegală, locotenentul Zaharov a căzut cu moarte de erou al Marelui Război pentru Apărarea Patriei».

Pentru ultima sa luptă, Vladimir Zaharov a fost decorat post-mortem cu ordinul Drapelul Roșu. Acum cîțiva ani, în satul Ciuciuleni din raionul Hîncești, organizațiile obștești «Clubul istorico-patriotic rus» («Русский историко-патриотический клуб») și «August» («Август») au restabilit monumentul acestui aviator căzut în luptă în anul 1941. Pînă la asta, la mormîntul lui nu veneau decît vandalii care au profanat monumentul. În vara lui 1941, jertfindu-și viețile în cerul de deasupra Moldovei, aviatorii sovietici nu știau că războiul va dura patru ani și va lua viețile a milioane de oameni. Dar pentru ce trăiau și, principalul, pentru ce și-au jertfit viețile, ei știau foarte bine. Și cerul pașnic le ține minte numele.

Să le redăm eroilor gloria

În sectorul Basarabeasca, pichetul 12 de grăniceri al Regiunii 25 de frontieră sub conducerea lui Cuzma Vetcinkin a apărat frontiera pînă în ziua de 29 iunie, cînd trupele sovietice au început să se pregătească de ieșirea din teritoriul RSSM. 78 de grăniceri au fost distinși cu diferite decorații, iar locotenentului Vetcinkin și la încă trei ostași le-a fost conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. În anul 2004, pichetul de lîngă satul Stoianovca, raionul Cantemir a primit numele acestor eroi — Alexandr Constantinov, Ivan Buzîțcov și Vasili Mihalcov. În luptele date aici în timpul primelor 11 zile de război, și-au pierdut viețile 600 de ostași sovietici și 12 mii de ostași români. În 2011, deși localnicii au fost împotrivă, pichetul a fost lipsit de denumirea dată lui în 2004, plăcile comemorative –demontate, iar muzeul — închis.

În anii războiului, în rîndurile Armatei Roșii au luptat circa 300 mii de băștinași din Moldova, bărbați de diferite naționalități, dintre care 22 au devenit Eroi ai Uniunii Sovietice, cel mai tînăr dintre ei fiind Ion Soltîs. La 11 februarie, 1945, într-o luptă din apropierea satului Luizental din Polonia, el primul a trecut rîul și i-a apărat cu foc de armă pe ceilalți ostași care forțau rîul. După ce a fost rănit, a acoperit cu corpul său ambrazura unui tun al dușmanului. Avea atunci doar 21 de ani. În anul 1964, elevii din întreaga Moldovă au adunat cîte 5 copeici pentru înălțarea unui monument în cinstea eroului în satul lui de baștină — Cuzmin din raionul Camenca. Tineretul de astăzi, în majoritatea sa, nici nu-i cunoaște numele.

Cu ce vom rămîne?

În armata română au fost înrolați mai mult de 20 mii de locuitori din Moldova, din ei 5000 și-au pierdut viețile în lupte, iar 14 129 au nimerit în prizonieratul sovietic. După operația Iași-Chișinău, în Armata Roșie au fost mobilizați 256 800 de locuitori, din care, în anii 1944–1945, și-au pierdut viețile 40 592 oameni. În total, pe parcursul acțiunilor militare și al comenduirii româno-germane în RSSM și-au pierdut viețile 64 246 oameni, din care 3000 erau copii.

În perioada 1941–1944, în Basarabia au activat aproximativ 3500 partizani întruniți în 80 de organizații ilegale. La Bender au activat 14 grupuri ilegale. Mai mult de 600 de ilegaliști au fost executați, iar peste de 800 deținuți politici au murit în închisoarea de la Tiraspol.

În prezent, în Moldova trăiesc 400 de veterani, participanți vii la evenimentele militare din timpul războiului. Amintirile lor sunt nepieritoate, iar prezența lor — de neprețuit. Anume ei ne trezesc memoria. Dar timpul e neîndurător. Va veni ziua cînd va pleca dintre noi ultimul veteran. Cu ce vom rămîne atunci, cum vom păstra atît de șubreda pace?!


Victor Cernobrovchin
comunist.md
0 
| încă
înapoi »
News Time Romania - Stiri Romania