Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

24.08.2019:  Despre eliberare, bărbăție și amnezie istorică
Картинки по запросу Евгений Мариан comunist.md

La 23 august, 1944, au început luptele de eliberare a Moldovei de sub cotropitorii germano-fasciști și ocupanții români

Prin importanța strategică și militar-politică, operația „Iași-Chișinău”, care a intrat în numărul așa-numitelor „zece lovituri staliniste”, este una dintre cele mai strălucite operații înfăptuite de forțele armate ale URSS. Pe parcursul realizării ei, a fost distrus în întregime grupul de armate „Ucraina de Sud” („Южная Украина”), nimicite 22 divizii germane, dar și aproape toate diviziile române. Ceea ce a contribuit la scoaterea României din război și, prin asta, la deschiderea căii necesare Armatei Roșiei pentru a elibera Balcanii și Ungaria.

Nu mă voi opri la scopurile strategice și la mersul operației – acestea au fost descrise detaliat, în cunoștință de cauză, de către mulți istorici consacrați și cu titluri academice, preparate în fel și chip și întoarse pe dos de pseudoistorici (de asemenea cu titluri academice), denaturate de către „savanți” care s-au mutat din prima tabără în cea de a doua de dragul unor interese personale egoiste. Cică, iertați-ne oameni buni, dar acum ne-am dat seama că nu ne ocupam de ceea ce se cuvine, nu credeam în ceea ce trebuie să credem…

Cu toate acestea, nicidecum nu poate fi negat faptul că ocupanții au adus cu sine pe pămîntul nostru violență, moarte, oprimare socială și morală. Ocupanți erau nu numai trupele wehrmacht-ului, dar și cei care astăzi în mod fățarnic se numesc pe sine frații noștri. Mii de concetățeni au fost aruncați în temnițe naziste doar pentru că se considerau pe sine moldoveni, se împotriveau românizării forțate și refuzau să accepte nazismul român ca ideologie oficială. Sute de mii de cetățeni de-ai noștri au fost băgați în ghetouri, iar după aceea împușcați.

Aceste fapte nu pot fi găsite astăzi în manualele de istorie în baza cărora liceenii studiază în prezent această disciplină. În ele nu se spune nici un cuvînt despre lupta eroică, plină de sacrificii împotriva ocupanților a celor mai buni reprezentanți ai poporului nostru moldovenesc multinațional. Din contra, înșiși ocupanții sunt prezentați ca eliberatori. Cum se spune, marasmul nu știe măsura…

Cu 75 de ani în urmă, Moldova a fost eliberată de ocupanții româno-fasciști și, de atunci încoace, ziua de 24 august este una sfântă pentru întreg poporul moldovenesc. Această zi e stropită cu sîngele a mii de soldați sovietici de diferite naționalități, fii ai tuturor republicilor URSS. Și doar datorită măreței lor fapte eroice a fost cucerită Marea Victorie a poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei.

* * *
Timp de patru luni, unitățile Armatei Roșii au apărat un petic nu prea mare de pămînt cu lățimea de 12 și lungimea de 6 kilometri de lîngă satul Șerpeni. În cruntele lupte pe care le-au dus, mărimea acestui cap de pod s-a micșorat mai mult decît pe jumătate, însă el și-a îndeplinit misiunea.

Nemții au concentrat împotriva capului de pod Șerpeni 250 de tancuri, pe cînd apărătorii lui aveau doar 10 tancuri. Pe unele sectoare, superioritatea în forță vie a inamicului era de trei ori mai mare. Despre toate acestea și despre multe altele povestește mareșalul I. Ciuikov în cartea sa „De la Stalingrad pînă la Berlin”.

La 14 mai, în locul trupelor istovite ale lui Ciuikov a venit corpul 34 de gardă al armatei a 5-ea de șoc condusă de general-locotenentul Nicolai Berzarin, care de asemenea a avut de înfruntat numeroase atacuri ale fasciștilor. Greul luptelor l-a purtat divizia a 39-a de gardă de infanterie, divizia a 79-a de gardă de infanterie, divizia a 88-a de gardă de infanterie, divizia a 47-ea de gardă de infanterie, divizia a 35-ea de gardă de infanterie.

Înaintarea spre Chișinău dinspre capul de pod Șerpeni a început la 23 august, ora 2.30. Chișinăul a fost eliberat în întregime de ocupanți la ora 4.00 a zilei de 24 august.

Pe parcursul acestei operații, trupele sovietice au avut pierderi de 67 130 de oameni, dintre care 13 197 morți, grav răniți și dați dispăruți. Pentru participarea la luptele de eliberare a Moldovei, peste 140 de soldați și comandanți au fost distinși cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Șase ostași au devenit cavaleri compleți ai Ordinului Gloriei.

* * *
În timpurile URSS, în fiecare oraș și sat puteau fi văzute memoriale consacrate eroilor ultimului război și pur și simplu monumente consacrate ostașului necunoscut sau Patriei-mame. Acestea aveau menirea să transmită din generație în generație memoria acelor îngrozitoare vremuri.

După destrămarea Uniunii Sovietice și formarea din ruinele ei a unor noi state independente, situația a început să se schimbe. Cei care făceau speculații pe seama „ideii naționale” au început să rescrie istoria și, împinși de lașitatea lor, să lupte cu monumentele, deoarece monumentele nu se pot apăra de dușmani.

După 7 aprilie, 2009, acest tip de exerciții a devenit în Republica Moldova mai degrabă o regulă, decît o excepție. Politicienii sosiți „în turneu” și cei autohtoni, „istoricii” și „publiciștii” angajați de putere, răsplătind cei „treizeci de arginți” primiți de la ea, încearcă să nege măreția luptei popoarelor URSS împotriva fascismului, contestă deciziile Tribunalului de la Nurenberg. Mai mult decît atît – țipă cît îi ține gura despre „ocupație”, îi îndreptățesc pe trădătorii care, cu arma în mîini, i-au ajutat pe naziști să înfrunte Armata Roșie, care lupta pentru eliberarea popoarelor europene de dictatura fascistă. Oare aceste fapte nu sunt o ultragiere a memoriei celor 300 000 de originari din Moldova, care au luptat împotriva fascismului pe fronturile Marelui Război pentru Apărarea Patriei?

* * *
Memoria istorică este un viguros regulator al conștiinței sociale. Memoria istorică despre război se formează și se păstrează în conștiința tinerei generații nu numai din fapte istorice goale și din cronica evenimentelor.

Cel mai emoționant factor îl prezintă „memoria vie”, altfel spus, memoria nemijlocită a poporului. În familiile noastre, despre anii acelui crunt război se știe din povestirile bunicilor, din scrisorile de pe front, din fotografii, din lucruri și documente militare. Doar multe mărturii ale războiului se păstrează nu numai în muzee, ci și în arhive personale.

Datoria noastră e să păstrăm memoria despre această perioadă istorică, să-i ajutăm pe copiii și nepoții noștri să cunoască adevărul despre bărbăția și dîrzenia învingătorilor, despre cei care au supraviețuit trecînd prin lupte și au ajuns victorios pînă la Berlin, dar și despre cei care au căzut pe cîmpurile de luptă și n-au avut fericirea să ajungă la Marea Victorie din mai, 1945.


Eugen Marian
comunist.md
0 
| încă
înapoi »
News Time Romania - Stiri Romania