Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

13.02.2015:  O viaţă demnă pentru noi toţi, trebuie s-o făurim cu toţii împreună


Timp de aproape cincisprezece ani, funcţia de primar al municipiului Bălţi a deţinut-o acelaşi om – Vasile Panciuc. Această lungă durată de aflare la acelaşi post a aceleeaşi persoane e un argument mai mult decît convingător a calităţii de om a acestei persoane şi a calităţilor ei de administrator. Apropo, dumnealui nu a fost membru nici al unui partid din cele existente în Moldova. Totuşi, la recentele alegeri parlamentare din noiembrie trecut, Vasile Panciuc şi-a înaintat candidatura la funcţia de deputat parlamentar pe lista Partidului Comuniştilor. În acest context, am găsit că este omul cu care s-ar putea discuta în cunoştinţă de cauză şi în toate aspectele despre activitatea organelor de autoadministrare locală, despre care, am ştiut-o şi pînă la asta, dumnealui crede că ele în mod real îşi vor putea realiza în fapt împuternicirile doar în cazul în care autorităţile din centru le vor transmite, în baza inor garanţii legislative, mijloacele financiare necesare.

– Domnule Panciuc, dumneavoastră aţi fost ales ca deputat în Parlament pe lista Partidului Comuniştilor şi, după cum dictează legea, aţi ales între mandatul de primar, pe care vi l-au încredinţat locuitorii oraşului Bălţi, şi mandatul de deputat, pe care vi l-a oferit Partidul Comuniştilor, dîndu-i prioritate celui de al doilea. Ne puteţi explica de ce aţi făcut respectiva alegere?

– Din mai multe considerente, fiecare din ele important şi motivat. În primul rînd, eu sunt om de echipă şi, odată ce modestele mele capacităţi şi calităţi au fost solicitate în perioada electorală, am simţit dorinţa de a activa şi în continuare în componenţa acestei echipe, de a contribui cu tot de ce sunt capabil la realizarea scopurilor ei. Mai mult, m-am simţit onorat de această propunere.

Cît priveşte mandatul de deputat în Parlament, alegerea lui mai are un motiv: soluţionarea cel puţin a unor probleme cu care se confruntă municipiul Bălţi, de data aceasta în calitatea de împuternicit al poporului de nivel mai înalt. Cu atît mai mult cu cît, în viitorul apropiat, împuternicirile mele de primar expiră. Sper că activitatea în cadrul Comisiei parlamentare de protecţie socială, sănătate şi familie, din care fac parte ca reprezentant al fracţiunii Partidului Comnuniştilor, îmi va oferi posibilităţi pentru a-mi realiza intenţia în fapt.

– Şi dacă v-aţi referit la municipiul Bălţi, să ne mai spuneţi care sunt priorităţile-cheie în dezvoltarea municipiului, propuse şi realizate de autorităţile municipale în timpul mandatelor dumneavoastră de primar?

– Respectivele priorităţi ni le-a dictat şi continuă să ni le dicteze dorinţa de a asigura în rezolvarea problemelor oraşului o stabilitate şi o continuitate. Activitatea noastră s-a bazat pe faptul ca să nu facem promisiuni populiste şi, în acelaşi timp, să lucrăm în interesele cetăţenilor, atenţia principală concentrînd-o asupra problemelor sociale, pe care ne-am străduit să le soluţionăm la nivelul maxim posibil. Cu regret, volumul limitat al bugetului municipal nu permite soluţionarea în măsură deplină a problemelor. Pentru a reuşi să facem mai mult, în permanenţă am fost nevoiţi să căutăm surse suplimentare. De exemplu, pentru a soluţiona unele probleme din sfera gospodăriei comunale, din cea a ocrotirii sănătăţii orăşenilor, am implementat în practică parteneriatul privat şi cel de stat. În cadrul unor acorduri am realizat un şir de proiecte în ceea ce priveşte asigurarea cu energie electrică. În particular, am înfăptuit descentralizarea încălzirii în şapte instituţii preşcolare, am modernizat iluminatul stradal din oraş, ceea ce, din contul economiei de mijloace, ne-a permis să dublăm numărul de corpuri de iluminat şi să trecem la regimul de iluminare deplină a străzilor.

Ca rezultat al interacţiuni noastre cu Banca Europeană de Construcţie şi Dezvoltare, am realizat proiectul de renovare totală a parcului de troleibuze, modernizînd şi infrastructura lui. La rînd e un program de durată mai lungă de reabilitare a drumurilor şi podurilor, ceea ce sperăm să se reuşească pe parcursul a zece ani. Deşi, după cum am spus, am activat în condiţiile unei asigurări financiare limitate, totuşi, am mai reuşit să organizăm lucrări de reparaţie şi modernizare ale multor instituţii de învăţămînt, instituţii preşcolare şi culturale, dar şi de bună amenajare a oraşului.

– În contextul celor spuse mai sus de dumneavoastră, înţeleg de ce locuitorii de la Bălţi consideră, şi pe bună dreptate, că Moldova nu trebuie să fie ţară cu un singur oraş, şi anume – capitala ei, Chişinăul. A intervenit ceva nou după decizia Guvernului cu privire la schimbarea statutului administrativ al municipiului?

– Îmi pare rău să constat că această hotărîre guvernamentală privind situaţia social-economică a municipiului Bălţi în anii 2012-2014, în cea mai mare parte, nu a fost îndeplinită. Chiar dacă a fost adoptată o lege, prin care, în aspect teritorial-administrativ, municipiul Bălţi a fost ridicat la nivelul doi. Prevederea acestei legi cu referire la elaborarea şi aprobarea statutului de municipiu a rămas doar pe hîrtie. Ca rezultat, în municipiu nu sunt soluţionate multe probleme stringente în ceea ce priveşte promovarea politicilor financiar-bugetare.

Lipsa mijloacelor necesare pentru înfăptuirea împuternicirilor proprii şi ale celor delegate creează riscuri serioase. Respectiva situaţie chiar aş numi-o discriminare financiar-bugetară. Ea se manifestă în ignorarea inadmisibilă de către organele centrale de administrare publică a problemelor ce ţin de procesele investiţionale în teritoriu. Aduc doar un exemplu: în Legea cu privire la bugetul de stat pentru anul 2014 , din 445,3 milioane de lei de alocări din bugetul de stat pentru organele administraţiei publice locale, acestea fiind prevăzute pentru finanţarea cheltuielilor capitale, doar pentru bugetul oraşului Bălţi nu este planificat nici un obiect. Iar necesitatea oraşului la acest capitol constituia suma de 170.9 milioane de lei.

– Cu alte cuvinte, relaţiile Guvernului cu organele din teritoriu, în particular cu oraşul considerat capitala de nord a ţării, nici pe departe nu pot fi numite armonioase, cu atît mai mult cu cît cunoaştem existenţa fenomentului de simpatii ale organelor centrale faţă de unele localităţi şi antipatii faţă de altele…

– Da, cam aşa este. În ceea ce priveşte investiţiile, din 2011 încoace, municipiul Bălţi, practic, a dispărut din atenţia Guvernului şi a Parlamentului. În ultimii ani, nici un obiect din oraş nu a fost inclus la capitolul finanţare din bugetul de stat, în timp ce investiţiile continuă să fie făcute anual absolut în toate bugetele locale din republică. Mai mult decît atît. Din 2010 pînă în 2014, dintr-un miliard de lei alocat din bugetul de stat în bugetelor locale ale republicii, municipiul Bălţi a primit doar un milion în anul 2010. Asta în timp ce suma minimă de transferuri capitale primite de unele teritorii din ţară a fost nu mai puţin de 10 milioane, iar suma cea mai mare a alcătuit mai mult de 62 milioane de lei. Poftim încă un exemplu. În toate raioanele republicii, transferurile cu destinaţie speciale, cele numite „de categorie”, intrau în suma totală de transferuri, majorînd partea de venit a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, dar şi aici de asemenea cu excepţia oraşului Bălţi.

– Legea cu privire la finanţele publice locale, „filozofia” acesteia chiar la etapa de adoptare a provocat o reacţie extrem de negativă din partea primarilor şi a comunităţilor locale. Care e destinul respectivei legi la ziua de astăzi? Autorităţile locale se află în aceeaşi dependenţă financiară de centru?

– Pot să spun, fără nici un echivoc, că modificarea acestui document nu a fost un garant al scopurilor şi sarcinilor trasate de Carta Europeană a autoadministrării locale şi nici lege cu privire la strategia naţională de descentralizare. Dimpotrivă, a devenit garantul orientat spre nimicirea infrastructurii organelor locale ale administrării publice. Despre ce fel de respectare a Cartei Europene a autoaministrării locale, printre altele, semnate de Moldova în 1996, poate fi vorba în situaţia în care, prin modificările introduse în Legea cu privire la finanţele publice locale, este prevăzută o scădere considerabilă a volumului propriilor venituri, iar ca urmare, şi reducerea împuternicirilor organelor publice locale? Cum pot fi îmbinate aceste modificări cu revendicările Strategiei Naţionale de descentralizare?

Despre ce fel de descentralizare poate fi vorba în situaţia în care principalele surse de venituri ce formeză bugetul, cum ar fi impozitul pe venit de la persoanele juridice şi maiu mult de 50% de impozite de la persoanele fizice, se transferă în bugetul de stat?! Şi nu numai că, la momentul actual, ca rezultat, avem prezentă o centralizare totală a veniturilor la nivelul bugetului de stat, că lipseşte mecanismul de evaluare a cheltuielilor în domeniul ocrotirii sănătăţii, în cel locativ-comunal, de drumuri şi poduri, precum şi în alte domenii care sunt lăsate pe seama finanţării din contul propriilor noastre venituri. Respectiva situaţie creează încă un important aspect negativ în ceea ce priveşte insuficienţa de finanţe pentru dezvoltarea domeniilor enumerate.

Lipsa în legea modificată cu privire la finanţele publice locale a dreptului la transferuri pentru sprijinirea teritoriilor poate fi apreciată ca o atitudine plină de cinism faţă de organele de administrare locală la general şi faţă de municipiul Bălţi în special.

Chiar la stadiul de examinare a respectivei legi, nici unul din organele competente nu a dat un răspuns argumentat la întrebarea de ce, la calcularea formulei de transferuri, nu au fost luate în considerare toate aspectele executării bugetului unui teritoriu atît de important, cum este municipiul Bălţi? Cine a analizat cît de irezolvabilă devine aici situaţia care apare în procesul distribuirii la capitolul cheltuieli aprobarea unui buget „redus” pînă peste limită? Începînd cu anul 2011, primăria municipiului a demonstrat – în mod argumentat şi insistent – imperfecţiunea formulei de calculare a transferurilor. Mai mult decît atît, lipsa unui calcul concret şi transparent, ceea ce în mod direct limitează pentru viitor posibilitatea ca municipiul să primească transferuri cu destinaţie generală, aprofundează vădit tendinţa să rămînem cu aceeaşi povară în ceea ce priveşte păstrarea principiilor de finanţare a serviciilor publice pentru îndeplinirea propriilor „împuterniciri”.

– Ce atitudine au manifestat colegii dumneavoastră din primărie faţă de alegerea pe care aţi făcut-o în favoarea mandatului de deputat, doar alegerile locale se apropie? Aţi reuşit cumva să pregătiţi un succesor demn?

– Succesorul îl va găsi măria sa alegătorul. Iar colegii alături de care am lucrat mulţi ani la rînd au manifestat faţă de alegerea mea o atitudine calmă, plină de înţelegere. Apropo, despre fiecare dintre dînşii pot să vorbesc cu multă plăcere şi respect. Bineînţeles, în mod deosebit aş vorbi despre cei mai alături de mine, să zicem aşa, adică despre viceprimari. Octavian Mahu este un bun specialist, cu multă iniţiativă, şi tot ceea ce face, face cu mult suflet. Dumnealui e responsabil de cel mai complicat sector: gospodăria comunală, transportul şi construcţiile, fiind preocupat de realizarea unui şir de proiecte menite să influenţeze benefic viaţa locuitorilor oraşului.

Numai de bine pot vorbi şi despre viceprimarul Marina Coval, un economist şi un specialist în finanţe competent şi responsabil. Anume datorită dumneaei, în pofida complicaţiilor în ceea ce priveşte finanţarea din centru, nu s-au întîmplat nici un fel de zădărniciri serioase financiare la asigurarea funcţionării sectorului bugetar al oraşului. Ba chiar am reuşit să găsim la bănci scheme acceptabile de creditare a diferitelor proiecte în sfera gospodăriei comunale, a educaţiei, a consumului de energie.

Viceprimarul Alexandruz Usatîi cunoaşte profund, din interior, toate aspectele domeniului pe care-l administrează. Dumnealui este responsabil de educaţie, cultură şi sport. E un conducător principial şi responsabil, se bucură de autoritate printre conducătorii altor domenii şi printre orăşeni. „Şef al staffului” noi o numim pe secretara Consiliului Municipal şi a primăriei, Irina Serdiuc, care e un profesionist în adevăratul sens al acestui cuvînt. De organizarea muncii ei depinde succesul activităţii aparatului primăriei şi a Consiliului Municipal. Iar dacă e să vorbim despre şefii de direcţii şi secţii, despre specialişti, despre ei se poate spune că în majoritate sunt oameni responsabili, competenţi în domeniul lor, neindiferenţi faţă de rezultatele muncii pe care o înfăptuiesc. Nu pot să nu menţionez şi activitatea la un nivel înalt a întregului Consiliu Municipal, a comisiilor lui permanente, îndeosebi cea a fracţiunii comuniştilor cu Vitalie Povonschih în calitate de preşedinte al ei.

– Este absolut evident faptul că potenţialul fostei guvernări s-a epuizat. După alegerile parlamentare, divizarea societăţii moldoveneşti s-a aprofundat şi mai mult. Ca şi cum s-a stabilit un echilibru şubred, dar, concomitent cu acutizarea problemelor economice, evident, va creşte şi încordarea socială. Cum credeţi, ce trebuie să întreprindă partidele parlamentare, viitorul guvern, pentru ca acest şubred echilibru al forţelor societăţii să nu fie tulburat? În opinia dumneavoastră, în situaţia creată, care trebuie să fie poziţia fracţiunii noastre parlamentare?

– După mine, întîi de toate este necesar de a renunţa la radicalism ca modalitate de atingere a unor scopuri politice şi a se concentra la căutarea unui compromis raţional şi a unor căi de soluţionare a problemelor care îi îngrijorează pe cetăţenii Moldovei. Astăzi, caracterizînd situaţia social-politică şi acţiunile partidelor politice, analiştii, în majoritatea cazurilor, pornesc de la platformele lor politice, de la documentele de program. Şi procedează corect.

Pe de altă parte, fiţi de acord că anume aceste documente divizează societatea în ceea ce priveşte simpatiile ei. Iar în cîmpul politic lipsesc partidele care să-şi propună scopul de a găsi ideea ce i-ar uni pe toţi şi căile de realizare în fapt a acesteia întru binele Patriei. Eu nu optez pentru o politică împăciuitoristă, ci pentru un compromis sănătos, care să consolideze societatea. Cît priveşte poziţia fracţiunii noastre parlamentare în această situaţie, ea e determinată de organele de conducere ale partidului şi, în pofida diferitelor critici, consider că este chibzuită şi echilibrată.

– Domnule Panciuc, dumneavoastră, ca un administrator experimentat, care, fără nici o îndoială, nu o dată a soluţionat cu succes, la nivel de municipiu, situaţii economice complicate, vă este mult mai limpede decît altora complexitatea provocărilor ce stau în faţa Moldovei. În această stare de lucruri, cum să ne comportăm noi, toţi cetăţenii ei, ce trebuie să întreprindă autorităţile de toate nivelurile, cum se spune, din care capăt al problemelor să înceapă a munci, pentru a reuşi să scoată ţara din impas şi s-o readucă la o viaţă demnă?

– Eu nu sunt expert şi nu pot să pretind că opinia mea e cea mai corectă. Dar în raţionamentele mele mă conduc de o formulă simplă. De ce are nevoie astăzi poporul Moldovei? De pace şi linişte, de posibilitatea de a trăi şi a munci în propria ţară, de a avea un viitor pentru copii acasă, ci nu în străinătăţi. Cum ar fi posibile toate acestea? La sigur, nimeni nu-mi va contrazice spusa că fundamentul oricărui stat îl constituie situaţia lui economică şi oportunităţile financiare. În plus, şi perceperea faptului că problemele ce le avem nu le va rezolva nimeni altcineva în locul nostru, cu atît mai mult, nimeni nu ne va pune în farfurie bunăstarea la care visăm. Iată de ce trebuie să realizăm o politică ce ar permite să avem forţe de producţie de nădejde şi să dezvoltăm economia ca bază a soluţionării problemelor sociale. Dar, în opinia mea, pentru a ajunge la asta, este necesar să ne dezicem de ceea ce am vorbit mai sus, adică de radicalism politic ca modalitate de soluţionare a problemelor. Şi încă ceva. Cetăţenii Moldovei ar trebui să nu uite că, mai ales astăzi, calitatea vieţii lor depinde nu doar de autorităţi, ci şi de fiecare dintre dînşii. Cu alte cuvinte, o viaţă demnă pentru noi toţi trebuie s-o făurim cu toţii împreună.

A dialogat: Ludmila BORISOVA lb-com39@mail.ru
0 
| încă
înapoi »
News Time Romania - Stiri Romania