Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

26.03.2015:  Medalia „guvernamentală” neagă Marea Victorie



Marea Zi a Victoriei de acum păşeşte pe planetă. Nahodka este primul oraş rus în care au sosit medaliile comemorative consacrate jubileului de 70 de ani al Victoriei şi bătute în Rusia pentru toate ţările din fosta Uniune Sovietică. Celor dintîi aceste decoraţii au fost înmînate participanţilor la Marele Război pentru Apărarea Patriei şi eroilor egalaţi cu ei, care, în virtutea vîrstei şi a stării sănătăţii pe care le au acum, nu pot să vină ei personal pentru a-şi primi decoraţia.

Cetăţenii Federaţiei Ruse, veterani de război, sunt decoraţi şi în ambasadele ţărilor CSI, unde sărbătoarea a început de asemenea cu sosirea medaliilor. Recent, ea a venit şi în Moldova, însă numai pentru şapte veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei, care sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Într-o atmosferă solemnă, la Ambasada Federaţiei Ruse de la Chişinău, ca amintire despre acest eveniment memorabil, lor le-a fost înmînată medalia cu imaginea ordinului Великая Отечественная война de gradul I, cu secera şi ciocanul la mijloc.

Pentru veteranii de război cetăţeni ai Moldovei sărbătoarea încă n-a sosit. Autorităţile noastre încă nu au decis ce să facă: să sărbătorească ori să deplîngă? Doar nu întîmplător Mihai Ghimpu, în trimpurile cînd a fost preşedinte interimar al Parlamentului, apoi şi preşedinte interimar al ţării, a promovat cu insistenţă ideea că pentrru Moldova 9 mai nu este o sărbătoare, ci o zi de pomenire, de mare durere.

Primarul capitalei, liberal şi nepot al lui Mihai Ghimpu, încă anul trecut a declarat că pe 9 mai Piaţa Marii Adunări Naţionale va fi ocupată de altă sărbătoare. De care alta? Care altă sărbătoare, ca măreţie şi proporţie, se poate compara cu Ziua Victoriei? Nu există o asemenea sărbătoare! Iar dacă nu există, vom ieşi în apărarea capurilor de pod morale. Şi-i vom apăra şi pe cei care astăzi nu se mai pot apăra ei înşişi pe sine. În caz contrar, ne va fi ruşine în faţa memoriei celor care în anii ’40 ai secolului trecut şi-au jertfit vieţile pentru libertatea noastră. Şi ne va durea inima pentru generaţia care va creşte fără suflet, cu noţiuni schilodite despre adevăr şi onoare.

Bineînţeles, şi veteranii din Moldova ar vrea să vadă pe medalia jubiliară, consacrată Marii Victorii, însemnul bărbăţiei şi vitejiei, al respectului faţă de meritele lor, faţă de fapta lor eroică în numele Patriei lor de cîndva – imaginea ordinului Великая Отечественная война.

Cu regret, asta nu se va întîmpla. Noi de acum am scris despre faptul că favoritul lui Igor Dodon, Nicolae Timofti, a refuzat categoric să semneze documentul cu privire la baterea medaliei consacrate jubileului de 70 de ani al Marii Victorii după modelul acceptat de toate ţările din CSI, spunînd că în Moldova nu se va bate o medalie cu seceră şi ciocan pe ea. În acest context, vom aminti că, nu chiar atît de demult, autorităţile Moldovei au făcut încercări de a interzice simbolurile Partidului Comuniştilor – secera şi ciocanul.

În loc de această medalie jubiliară, Guvernul Moldovei a decis să bată o medalie a sa. Modelul ei a fost aprobat printr-o hotărîre de Guvern (deşi ea încă nu a fost aprobat de Parlament). Şi această medalie, ale cărei schiţe au apărut în presă, de acum a fost supusă unei critici dure de partea sănătoasă a societăţii.

Cînd a devenit cunoscut faptul că Guvernul Moldovei, din cauza refuzului dlui Timofti de a se bate medalia jubiliară modelul CSI, va bate propria medalie, chiar din capul locului nimeni nu s-a aşteptat la nimic bun de la asta. Mulţi mai ţin minte scandalul legat de înmînarea – acum cinci ani, la sărbătorirea a 65 de ani din Ziua Victoriei – veteranilor a „crucii lui Ghimpu”, toată în culori de doliu. Acum Ghimpu nu mai ocupă nici un fotoliu, de aceea s-ar părea că nu vom mai fi stăpîniţi de „exploziile de creaţie” pe care le manifesta pe atunci la posturile de conducere. Dar, cu regret, nu e aşa. Pregătirile autorităţilor noastre de sărbătorirea aniversării a 70-ea a Victoriei comportă şi ele nuanţe de doliu.

Pe 9 mai, noi sărbătorim Ziua Victoriei. Anume aşa se numeşte această sărbătoare în Codul muncii al Republicii Moldova, care reglementează zilele de sărbătoare. Dar pe medalia „guvernamentală” nu vom găsi cuvîntul „victorie”. E lipsă. Pe reversul medaliei vor fi băture cuvintele „70 de ani de la încheierea Războiului al Doilea Mondial”. Designerii au scos din ea sărbătoarea…. În aceeaşi manieră sunt bătute şi datele: „1939-1945”. Ceea ce denotă totalul analfabetism al autorilor. Pentru că cine dintre veteranii moldoveni a fost pe cîmpurile de luptă ale războiului în anul 1939? În acelaşi context, de ce respectiva medalie ar fi înmînată în luna mai, odată ce Al Doilea Război Mondial s-a terminat în luna septembrie a anului 1945?

Talpa medaliei pentru veteranii din ţările CSI are culorile panglicii Sf. Gheorghe, iar culorile acesteia, după cum ne-am convins în repetate rînduri, nu sunt pe placul autorităţilor din Moldova. Iată de ce talpa medaliei care va fi bătută în Moldova va avea nuanţe negru-roşu-alb. Specialiştii în numismatică de acum au remarcat faptul că aceste culori le aveau şi medaliile fasciste, întîi de toate, cele ale organizaţiei criminale hitleriste „SS”, pe ai cărei membri procesul de la Nurenberg a refuzat să-i recunoască drept participanţi de război.

Se vede că autorii medaliei aprobate de Guvern din toate puterile încearcă, pe de o parte, „ca şi cum să marcheze” ziua de 9 mai, pentru ca să nu provoace nemulţumiri, pe de altă parte continuă să nege victoria popoarelor Uniunii Sovietice – iar printre acestea, şi a poporului moldovenesc – asupra fascismului. Respectiva medalie jubiliară ca şi cum vrea să le spună: „Voi nu aţi avut nici un fel de victorie”. Ceea ce, de fapt, poate fi spus şi altfel: „Voi nu aveţi nici un fel de sărbătoare”…

Vom repeta încă o dată: dacă în loc de Timofti al lui Dodon la postul de preşedinte ar fi fost ales un om adecvat din punct de vedere politic, această situaţie revoltătoare nu s-ar întîmpla.

În ultimă instanţă, veteranii o vor suporta, dat fiind că o medalie nu înseamnă totul în viaţa unui om. Important este nu atît semnul materializat într-o decoraţie, ci şi atenţia ce le va fi acordată veteranilor care au ajuns la ziua de azi. Dar, bineînţeles, şi onorurile ce le vor fi acordate în acest an jubiliar.

Anume din aceste considerente, la Adunarea ţărilor CSI din 2012 la Aşhabad, a fost luată decizia ca anul 2015 să fie declarat pe întreg teritoriul CSI An al Veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Aşa s-a procedat şi în Rusia, ţară pe care, în vorbe, o respectă Igor Dodon, iar în fapte, de dragul propriilor ambiţii, este gata să distrugă acea pace fragilă, care s-a stabilit în societatea moldovenească, şi liniştea veteranilor, a căror sănătate suntem cu toţii obligaţi s-o cruţăm. Îndeosebi ţinînd cont de încurcătura pe care a stîrnit-o el personal, împreună cu echipa sa punînd umărul ca în fotoliul de preşedinte al Moldovei să fie aşezat unionistul român Timofti.

Îi vom aminti lui Igor Dodon că anume protejatul lui, Timofti, a refuzat medalia unică, bătută pentru întreg tewritoriul postsovietic în cinstea aniversării a 70-ea a Marii Victorii asupra fascismului. Şi asta pentru că – vedeţi dumneavoastră – domnul preşedinte al lui Dodon nu poate admite în Moldova o medalie cu seceră şi ciocan. Şi acesta e cel despre care Dodon a vorbit ca despre un om de stat serios, capabil să apere suveranitatea ţării şi să unească Moldova dezbinată…

În respectiva situaţie, poate ar fi fost mai chibzuit să se tacă, pentru a nu se arăta că cineva este, chipurile, mai sfînt decît papa de la Roma… Dar nu e ceva de felul lui Dodon! Ca să se ridice pe sine, el trebuie să înjosească pe cineva. Şi acest cineva e liderul comuniştilor, Vladimir Voronin, omul care a făcut foarte multe lucruri întru binele veteranilor. Anume el, în anii ’90, a atras atenţia societăţii asupra umilitoarei şi mizerabilei existenţe a veteranilor de război, şi tot el a obţinut ca să li se plătească un adaos la pensie în mărime de 300 de lei. Aceşti bani veteranii îi numesc „leii lui Voronin”. Şi tot în timpul preşedinţiei lui Voronin, copiii deţinuţi în lagărele de concentrare fasciste, pe care Stalin i-a declarat duşmani ai poporului, au fost egalaţi în drepturi cu veteranii de război. Şi tot dl Voronin a decis ca memoria eliberatorilor să fie eternizată prin edificarea complexelor memoriale „Eternitate” şi „Capul de pod Şerpeni”, totodată ordonînd să fie amenajate şi îngrijite monumentele ridicate în cinstea eroilor cunoscutţi şi necunoscuţi ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei ţi numeroase localităţi din Moldova.

De ce dl Dodon refuză să voteze în Parlament ajutorarea materială a veteranilor şi în genere pentru acordarea atenţiei cuvenite lor în anul jubiliar al Marii Victorii? Doar pentru că deputaţii din Parlament au aprobat nu proiectul dumnealui? Pentru că, şi de data asta, slava l-a ocolit?

Mijloacele considerabile cheltuite pentru numeroasele bilborduri pe care este imprimat chipul dumnealui, dl Dodon ar fi putut să le jertfească pentru un scop mult mai nobil decît propriul piar – pentru a ajutora familiile veteranilor. În Rusia, veteranii primesc spaţiu locativ gratuit, ei se bucură de înlesniri financiare la medicamente, călătorii în transport, la achitarea serviciilor comunale. În acest sens, l-a ajutat dl Dodon cel puţin pe un invalid de război? Tot în ajutorarea veteranilor, a promovat cumva în Parlamentul nostru proiecte sociale asemănătoare cu cele din Rusia? Sau pentru dumnealui contează altceva: să-şi manifeste ambiţia, să taie calea proiectelor promovate de alţii? Anume de aceea e atît de supărat că deputaţii comunişti au scos din arhive vechiul lor proiect de lege cu privire la declararea lui 2015 an jubiliar al veteranilor de război şi au obţinut ca aceştia să fie cinstiţi în modul cuvenit.

Dar acelaşi lucru l-au făcut şi comuniştii din Consiliul Municipal. Chiar dacă nu atît de uşor şi de simplu, totuşi, două fracţiuni ale PCRM – una din Consiliul Municipal, iar a doua din Parlamentul republicii – au obţinut ca veteranilor să le fie acordat un ajutor unic în sumă de 10 mii de lei. Şi fie că printre cei două mii de veterani rămaşi în viaţă – să le dea Domnul sănătate! – acest ajutor îl vor primi şi cei aproape o sută de bătrîni care nu din propria voie au fost mobilizaţi de statul român pe Frontul de Est şi care în 1944 au întors armele împotriva clicii fasciste şi au terminat războil pe undeva prin Bulgaria, Ungaria sau Germania, ei şi-au cucerit în mod onest dreptul ca să fie cinstiţi la fel ca toţi ceilalţi veterani.

Maria BUINCIUC
0 
| încă
înapoi »
News Time Romania - Stiri Romania