Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

21.04.2015:  Aşa nu mai putem trăi şi de acum înainte



Despre satul Alexanderfeld din raionul Cahul se poate spune că este unul dintre cele unice în Moldova în ceea ce priveşte componenţa etnică a populaţiei sale. Localitatea a fost întemeiată în secolul trecut de către băştinaşi din Germania, iar acum aici trăiesc moldoveni, ruşi, ucraiuneni, găgăuzi, bulgari, nemţi şi reprezentanţi ai altor etnii, în total în număr de 19. În anii de existenţă a Moldovei indepndente, nu i-a interesat în mod deosebit care şi în ce limbă vorbeşte, din care partid face parte, ei conştientizînd faptul că principalul e să trăiască şi în continuare în relaţii de prietenie, să nu distrugă baza producţiei din sat şi să muncească cot la cot pentru prosperarea lui. Prin eforturile conjugate ale sătenilor şi ale autorităţilor locale, pînă acum a fost posibil să fie păstrate unele trăsături istorice şi sociale ale localităţii, însă cu fiecare an acest lucru devine tot mai greu de înfăptuit. La alegerile locale trecute, în calitate de primar aici a fost ales comunistul Dmitri Berov, un om foarte responsabil şi neindiferent faţă de problemele satului. Învingîndu-i atunci chiar în primul tur pe concurenţii săi din Partidul Liberal şi din Partidul Democrat, el a cucerit simpatia aproape a şaptezeci la sută din alegători. Tot el a fost ales conducător al organizaţiei primare de partid din sat.

Nu a promis mană din cer

Dl Berov trăieşte în această localitate de acum timp de patruzeci de ani, deci, satul demult a devenit pentru el, să zicem aşa, un port sigur. Jumătate din această perioadă de timp a lucrat în cooperativa agricolă de producţie „Elita-Alexanderfeld”. La postul de primar al satului a nimerit în timpurile deloc simple ale guvernării alianţei proeuropene, cînd putea conta doar pe propria experienţă, pe priceperea şi înţelepciunea acumulată în viaţă şi pe ajutorul acelor consăteni care şi-au dat pentru dînsul voturile la alegeri. Şi, după cum a spus el însuşi, nu le-a promis oamenilor mană din cer. Le-a promis pur şi simplu să lucreze întru binele întregului sat, pentru asta folosindu-şi toate cunoştinţele, puterile, experienţa. Infrastructura din sat e destul de bine dezvoltată. Satul e gazificat în întregime, iar 85 la sută din locuitori sunt asiguraţi cu alimentare cu apă centralizată. Ceilalţi cincisprezece la sută din locuitori pur şi simplu nu au dorit să suporte nişte cheltuieli în plus, şi asta pentru că au fîntîni în curţile lor.Toate eforturile şi sursele financiare obţinute, primarul împreună cu echipa sa le-a concentrat la aducerea în ordine a obiectelor de menire socială, în primul rînd, a grădiniţei de copii, care anul acesta va împlini 45 de ani.

Grădiniţa are 140 de locuri, iar la ziua de astăzi e frecventată de aproximativ şaizeci de copii, aceştia fiind îngrijiţi de un personal bine pregătit din punct de vedere profesional. Dar pentru ca grădiniţa să fie adusă în ordinea cuvenită, e nevoie de investiţii considerabile. Deocamdată au fost folosite mijloacele oferite de bugetul raional. Comitetul raional a alocat pentru grădiniţă în total 140 mii de lei. În 2013, pe linia FISM, s-au bucurat de realizarea unui proiect avînd costul de 120 mii de lei, din bugetul local au mai fost găsiţi pentru acest scop 60 mii de lei, şi încă 20 mii – din alte surse. Toate aceste mijloace băneşti au fost folosite pentru reparaţia grădiniţei de copii. Principalul e că au reuşit să schimbe instalaţiile tehnico-sanitare vechi pe altele noi, de calitate bună, şi, în plus, să repare sistemul de încălzire şi acoperişul deasupra dormitoarelor.

Cu cei 76 mii de lei alocaţi în 2011 din bugetul raional au peticit gropile drumurilor din sat, iar cu 220 mii de lei din aceeaşi sursă de finanţare au reparat gimnaziul local. Un frumos cadou a făcut satului şi CAP „Alexanderfeld”, care, din contul său şi pe munca specialiştilor săi, a construit încă un sector al sistemului de canalizare din sat. Aceste lucrări au costat cooperativa 80 mii de lei. Iar în prezent, din iniţiativa preşedintelui acesteia, dl Stepan Arnaut, în sat continuă construcţia unei biserici ortodoxe. Fiind un conducător cu o colosală experienţă de viaţă şi de producţie, lucrător emerit al agriculturii din Moldova, cavaler al Ordinului Republicii, dumnealui a reuşit să păstreze ramura producerii în cadrul cooperativei, să-i asigure pe oameni cu locuri de muncă şi, în aceşti ani dificili, să ajute la dezvoltarea satului.

„Asta e pentru ai noştri, şi asta e pentru ai noştri, şi asta e tot pentru ai noştri”

„Astăzi, cînd mandatul e pe sfîrşite, se vede cine şi ce a reuşit să facă dintre primarii aleşi în 2011, zice dl Berov. Unii au reuşit mai mult, alţii mai puţin, sunt şi dintre cei care pur şi simplu au stat în acest fotoliu. Motivele acestui fenomen sunt diferite – şi obiective, şi subiective. Unul din cele obiective este deosebit de dureros. Am în vedere finanţarea localităţilor după principii de partid. Anul trecut, din bugetul de stat, satului Alexanderfeld nu i-a fost transferat nici un bănuţ. Consiliul Raional, din momentul cînd conducerea lui şi-a sachimbat apartenenţa sa de partid, îndepărtîndu-se de Partidul Comuniştilor, de asemenea ne-a dat uitării. Din fondul rutier, ne-au fost alocaţi 170 mii de lei pentru repararea drumului de acces, care, printre altele, nici nu se află la balanţa noastră. Dar noi am folosit aceste mijloace şi am efectuat respectivele lucrări. Pe cînd, în 2014, primăria nu şi-a acoperit cheltuielile nici pentru hîrtia cheltuită pentru scrierea a tot felul de proiecte şi cereri. Bugetul de stat pentru anul 2014 a fost împărţit exclusiv între reprezentanţii în teritoriu ai celor trei partide din fosta coaliţie: PDM,PLDM, PL. Iată în acest nu prea onest mod puterea a decis, cum se zice, să taie apa de la moara primarilor comunişti. În raionul Cahul, paisprezece sate „roşii” plus oraşul Cahul nu au primit din bugetul de stat nici un bănuţ. Cine nu mă crede, să deschidă numărul din ianuarie 2014 al „Monitorului oficial” la pagina pe care este publicat bugetul de stat şi va vedea că în dreptul acestor localităţi nu este indicată nici o cifră”.

Tot de la dl Berov am aflat că în acelaşi mod – adică, potrivit apartenenţei de partid, au fost împărţite şi cele 20 milioane de euro pe care România le-a oferit Moldovei special pentru repararea grădiniţelor de copii. Şi încă un exemplu. Anul trecut, la 25 mai, pitorescul sat Moscovei şi-a sărbătorit 200 de ani de la întemeierea sa. Şi chiar şi la acest important eveniment al sătenilor de aici, din bugetul de stat nu li s-a dat nici un bănuţ, pentru că şi Moscovei e un sat „roşu”. Iată în ce manieră sunt tratate satele cu primari-comunişti, adică, satele „roşii”, de către cei de la putere. Şi nu doar în raionul Cahul, ci în întreaga republică.

„Despre caracterul imoral al acestui mod de finanţare după apartenenţa de partid eu am vorbit în 2014 la întîlnirile cu de acum fostul prim-ministru Leancă şi cu preşedintele Parlamentului, dl Corman, a continuat dl Berov. Şi, spre marea ruşine a unor oaspeţi de asemenea rang, nu am auzit de la ei nici un răspuns explicit, ci doar frazele rostite cu jumătate de gură: „Eu nu sunt la curent” şi „Nu poate fi una ca asta!”. Cu regret, avem impresia că şi cei de la Ambasada Germaniei nu prea au la inimă satele „roşii”. În orice caz, nici lucrătorii ambasadei, nici domnul ambasador nu au reacţionat în nici un mod la invitaţiile noastre de a vizita satul Alexanderfeld sau, cel puţin, de a veni în ospeţie la hramul satului, care se sărbătoreşte pe 28 august, în ziua adormirii Maicii Domnului. Şi, după cum am spus, e un sat întemeiat de nemţi. În plus, astăzi ai şi ce vedea pe la noi. Noi, bineînţeles, nu ne putem compara cu cei din Copceac, Ceadîr-Lunga şi colhozul lor „Pobeda”, dar şi despre noi se poate spune că suntem un mic sat socialist înconjurat de „ulii” capitalişti.

Mie nu mi-i teamă să vorbesc despre apartenenţa mea de partid şi nu am de gînd să renunţ la ea de dragul unor bunuri. Am fost şi continuu să rămîn comunist. Şi, de fapt, nici nu e vorba despre mine. Vreau să spun altceva: viaţa în sat, soarta satului nu trebuie să depindă de „culoarea” primarului, de carnetul lui de partid. Trebuie să existe o relaţie inversă: ce şi cît dă satul societăţii, ţării şi ce primeşte în schimb. Nu se poate să pui în genunchi un sat ca Alexanderfeld, unde oamenii muncesc în mod responsabil şi produc partea leului din materialul semincier necesar ţării”. De aceea, consideră primarul, alegerile locale trebuie să fie total depolitizate. La acestea, alegătorii îşi dau voturile pentru oameni concreţi, fie primari, fie consilieri locali. Satele, dar şi oraşele din Moldova, nu sunt atît de mari – oamenii se cunosc unii pe alţii şi alegătorii îi apreciază pe candidaţii la anumite funcţii, întîi de toate, după calităţile lor personale.

Va creşte volumul de muncă, deci, se va mări şi personalul

Chiar dacă reforma administrativ-teritorială, despre a cărei necesitate s-a vorbit atît de mult, a fost amînată pentru un timp indefinit, totuşi, pericolul ei mai rămîne. Printre raţionamentele cu privire la inevitabilitatea efecturării ei, la diferite niveluri a răsunat teza că astăzi cheltuielile administrative ale 80% de primării întrec propriile venituri adunate în teritoriul administrat de ele. Îi cer dlui Berov opinia şi referitor la această problemă. „Las’ ei acolo, sus, să fure mai puţini bani din băncile noastre, ci nu să numere banii cheltuiţi la întreţinerea primăriilor. Şi tenderele să le organizeze în mod cinstit, nu punînd la cale lucrurile dinainte, după anume scheme corupte, ca să-şi primească „partea” lor, care, de regulă, constituie sume enorme, răspunde cu voce dură primarul de la Alexanderfeld. Puterea demult a pus ochii pe grădiniţe de copii, pe şcoli, iar acum a ajuns şi la organele puterii locale. Ce va fi cu satele în care nu va exista grădiniţă de copii, şcoală? Şi dacă vor mai dispărea şi primăriile, mai departe urmează să dispară înseşi satele! Şi atunci, pe lîngă toate nenorocirile pe care le are pe capul său Moldova, se va mai adăuga şi asta: nimicirea localităţilor lipsite de perspectivă”.

„Judecaţi şi dumneavoastră, meditează în continuare dl Berov. Acum se schimbă sistemul de formare a bugetelor locale, ele în măsură mai mare vor depinde de impozitele locale. Înseamnă că un sat ca Alexanderfeld, unde există o cooperativă mare şi al doilea după mărime şi importanţă agent economic, SRL „Dancom Grup”, va trăi mult mai bine din contul impozitelor defalcate de acestea. E adevărat, în satul Gavanoasa trăiesc aproximativ cu o mie de oameni mai mulţi decît la noi. Şi, la sigur, anume acolo, ca rezultat al reformei, se va afla primăria centrală. Dar acolo nu activează nici un agent economic important. Deci, după reforma administrativă, Gavanoasa va exista pe contul contribuabililor din Alexanderfeld, iar satul nostru, deşi produce bunuri materiale şi transferă impozite, va rămîne, să ne exprimăm aşa, în situaţia unui fiu vitreg. Firesc lucru că ai noştri se indignează şi consideră că nu ar fi corect.

Noi de acum ştim ce a urmat după aşa-numita optimizare a şcolilor: au cumpărat autobuze, au spălat la achiziţionarea lor o mulţime de bani, iar acum îi poartă pe copii pe drumuri. Din povestea asta, n-au avut de cîştigat nici părinţii, nici elevii, nici sistemul educaţional. Cam aşa ceva se va întîmpla şi după reforma teritorial-administrativă. Vor face primăriile mai mari, înseamnă că vor mări şi personalul, deoarece se va mări volumul de muncă. Va apărea necesitatea suplimentară de contabili, apoi şi de încasatori de impozite. Prin sate totuna vor rămîne reprezentanţi ai puterii, să zicem, un viceprimar, un încasator de impozite. Nici asta nu va aduce la nimic bun. După introducerea institutului medicilor de familie, cu orice probleme de sănătate, locuitorii din Alexanderfeld sunt nevoiţi să plece la Gavanoasa, pentru că acolo e centrul medicului de familie. Dacă acolo va fi şi primăria centrală, ei vor fi nevoiţi să se ducă la Gavanoasa şi după toate certificatele de care vor avea nevoie”.

Alexandr Berov este convins că autorităţile trebuie să se afle la distanţa mîinii întinse de oameni. Optimizarea şcolilor, reforma teritorial-administrativă nu vor aduce la nimic bun. Ţara are nevoie de măsuri cardinale. Ţara are nevoie de guvernanţi ca Lenin, pe care astăzi se încearcă să fie dat uitării. El a făcut tot posibilul pentru salvarea tinerei Republici Sovietice. A introdus politica comunismului de război, NEP-ul, a întreprins şi alţi paşi – tot ceea ce se putea şi ceea ce permitea mersul înainte şi obţinerea rezultatelor dorite. Iar cînd ţara este condusă de oameni al căror buzunar este mai mare decît bugetul ţării, despre ce fel de securitate şi viaţă demnă pentru cetăţenii ei putem vorbi?

Să nu îngropăm banii la peticirea drumurilor

Îl întreb pe dl primar pe care dintre problemele de astăzi o găseşte cea mai importantă? „E necesar de a aduce în ordine drumurile din sate, consideră dumnealui. Peticirea lor în fiecare an poţi zice că-s bani aruncaţi în vînt, o picătură în lipsa de drumuri practicabile din teritoriu. Drumurile noastre au nevoie de o reparaţie capitală calitativă, lucru la care, în situaţia sărăciei autorităţiulor locale, putem doar să visăm. Eu văd posibilitatea soluţionării acestei probleme în aceea ca să nu împrăştiem banii, dîndu-i fiecărei primării astăzi 50 de mii, iar mîine – 100 de mii de lei. Mai raţional ar fi să fie adunată suma de 300-350 mii de lei, pe care, să zicem, astăzi o dai satului Alexanderfeld, mîine – celor de la Gavanoasa, iar poimîine – altui sat, şi, în acest mod, treptat-treptat, timp de vreo cîţiva ani, să fie restabilite toate drumurile. Locuitorii satelor vor înţelege raţionalitatea unei asemenea abordări şi vor răbda în aşteptarea rîndului, ştiind că, pînă la urmă, se va ajunge şi pînă la ei şi se va face un lucru cu adevărat gospodăresc”.

Primarul nu prea crede nici în posibilitatea unor proiecte investiţionale. „Pe acestea trebuie să le întocmeşti în mod corect şi fundamentat. Pentru un asemenea lucru e nevoie de specialişti bine pregătiţi, profesionişti, oameni care cunosc nu doar limba moldovenească, ci şi engleza. Majopritatea primarilor nu sunt capabili să-l facă. Cînd vreun an şi jumătate în urmă în raionul nostru a venit în vizită Marcel Răducan, fostul ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Mediului, l-am întrebat de ce nu ar fi preluată experienţa din anii sovietici a asociaţiilor colhoznice de construcţii? Doar acum asemenea structuri ar putea fi create pe lîngă secţiile raionale de construcţii capitale, completate cu specialişti experimentaţi, şi las’ ca ei să se ocupe de acest lucru important pentru toate primăriile”.

Primarul Berov are pretenţii faţă de un şir de acte legislative, în primul rînd, cele cu caracter administrativ, care, în opinia dumnealui, sunt departe de perfecţiune. De exemplu, primarul nu poate reacţiona operativ la fărădelegile cotidiene, de exemplu, el nu poate aplica amenzi pentru gunoiştile pe care oamenii le fac unde vor, sau pentru tăierile de copaci din făşiile forestiere de protecţie, etc. Ar fi corect, în opinia dumnealui, ca, prin legislaţie, primarilor, după alegerea lor, să le fie acordată oportunitatea să-şi aleagă ei înşişi echipa de lucrători. Doar nu e secret că „moştenirea” de cadre deseori, în loc să-l ajute în activitatea lui, îi pune beţe-n roate.

Tribut Marii Victorii

La sfîrşitul discuţiei noastre, îl întreb pe dl Berov dacă are de gînd să candideze pentru un nou termen la funcţia de primar. „Un timp, văzînd în ce mod activează puterea noastră centrală, am rămas cu totul dezamăgit. Iar astăzi îmi dau seama că nu putem să trăim tot aşa şi în continuare, a răspuns el. Urgent trebuie să schimbăm ceva în acest mers de lucruri. Acum nu toţi oamenii înţeleg pînă la capăt ce se întîmplă în ţară. Leul se depreciază, băncile sunt furate. În urma şirului de reforme nereuşite şi de furturi, oamenii sunt înrăiţi. La alegeri anticipate visaează doar Dodon şi Ghimpu. Mulţi din ei au nedumeriri şi în ceea ce priveşte poziţia PCRM. Pe cînd eu consider că poziţia fracţiunii noastre parlamentare de deputaţi e corectă. Dacă ei nu ar fi pus umărul ca să fie ales prim-ministrul, republica ar fi putut ajunge la faliment. Aşa că planific să-mi înaintez încă o dată candidatura la funcţia de primar. Bineînţeles, dacă tovarăşii de partid şi consătenii mă vor susţine.

Iar pînă la sfîrşitul mandatului aş vrea să definitivez un lucru important. După mine, activitatea primarului trebuie să fie apreciată nu doar după cîţi bani a găsit pentru sat, cîte drumuri a reparat ş.a.m.d. Împreună cu echipa sa, primarul trebuie să le educe oamenilor o poziţie civică fermă, să-i educe patrioţi ai ţării, ai satului, capabili să păstreze şi să înmulţească ceea ce a fost creat pînă la ei şi ceea ce a fost realizat în zilele de astăzi. Şi prin această muncă să se îmbogăţească el însuşi pe sine. În legătură cu asta, la adunarea de dare de seamă şi alegeri, noi, comuniştii, am luat decizia ca, în cinstea aniversării a 70-ea a Marii Victorii, să sădim într-un scuar nu prea mare 70 de puieţi. Am găsit de acum şi locul potrivit pentru el. E un teren în delăsare, dar, pînă la sfîrşitul lui aprilie, îl vom curăţi, îl viom amenaja şi vom sădi puieţii. Vrem ca acesta să fie un tribut în memoria eroilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei”. Gînd bun şi frumos are primarul. Să se împlinească!

Ludmila Borisov
0 
| încă
înapoi »
News Time Romania - Stiri Romania