Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

06.11.2015:  Marea Revoluție din Octombrie – steagul muncitorilor !

Anatolie Dubrovschi, doctor în istorie

Revoluția din Octombrie, din anul 1917, a avut loc și, în cele din urmă, a cîștigat deoarece avea la bază masele populare

Deși a trecut aproape un secol de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, interesul față de acest eveniment istoric rămîne la fel de mare. Această Revoluție a schimbat radical cursul dezvoltării umane - este un fapt recunoscut pînă și de adversarii ei. În urma victoriei obținute, a apărut primul stat socialist din lume, fiind deschisă o nouă epocă de reînnoire revoluționară a societății.
Evident, există forțe politice care încearcă să diminueze din importanța istorică și politică a Revoluției din Octombrie, să reducă rolul Revoluției pînă la o simplă lovitură de stat organizată de un grup mic de bolșevici împotriva cărora a fost întreaga societate. Or, intenționat califică Revoluția drept un eveniment întîmplător, care a deturnat calea dezvoltării civilizate a poporului rus. Avînd în vedere importanța Marii Revoluții din Octombrie, dar și scornelile liberalilor despre Revoluția Socialistă, să ne întoarcem la istoria care a precedat Revoluția pentru a demasca, încă o dată, falsificatorii și pentru a aduce omagiu și recunoștință acelor generații de muncitori care au înfăptuit-o.
Revoluția nu a izbucnit din nimic. Pe tot parcursul secolului XIX dar și începutul secolului XX, în Rusia apăreau, din cînd în cînd, situații revoluționare. Însă, aceste tulburări nu se transformau în revoluție, fapt explicat de mai multe motive. Principala cauză – lipsa factorului subiectiv, adică, nu exista un partid revoluționar care să conducă acest proces. Totodată, premise pentru demararea unui amplu proces revoluționar existau mai mult decît suficiente. În țară se mai păstrau vestigiile iobăgiei feudale, moșieri și țărani fără pămînt, fărădelege politică totală, inegalitate de clasă socială, lipsa libertăților democratice și gradul înalt de exploatare a muncitorilor de toate naționalitățile.
Necesitate istorică

Anume din aceste motive s-a și produs revoluția anilor 1905 – 1907, la conducerea căreia participa încă tînărul Partid Bolșevic. Deși, atunci, mișcarea revoluționară a fost înăbușită de autorități, sarcinile ei de bază au rămas nerezolvate. Situația din țară s-a agravat pînă la limită în timpul Primului Război Mondial. Înfrîngerea, rînd pe rînd, a trupelor armatei țariste pe front, situația complicată a soldaților, distrugerea sistemului de transport și asigurarea proastă a orașelor cu pîine, excedentul guvernului țarist în sate. Toate aceste lucruri au generat un val de nemulțumire în popor. Pentru a salva situația, în 1917, partidele burgheze au abolit monarhia. A urmat formarea treptată a două tipuri de statalități – republica burgheză și puterea sovietică. Aceste două forme de guvernare nu erau pur și simplu diferite ca ideologie, aspirații sociale și economice. Ele se poziționau pe două ramuri diferite și divergente ale civilizației. Adică, intersectarea lor în formarea statalității era imposibilă. Foarte curînd, dezvoltarea liberal-burgheză a Rusiei și-a demonstrat ineficiența. Guvernul provizoriu nu era motivat să soluționeze o chestiune fundamentală a revoluției, cum ar fi încheierea păcii democratice și a aprobat cursul de continuare a războiului imperialist. Iar această politică venea în contradicție cu așteptările și necesitățile maselor populare. Guvernul a mobilizat în armată aproape un milion de oameni. În acest fel a generat o criză profundă de forță de muncă în sectoarele industriei și agriculturii. Nu s-a făcut absolut nimic pentru a restabili devastările sau a remedia finanțele. Nu au fost întreprinse măsuri pentru a depăși criza alimentară și asigurarea cu alimente a armatei înfometate. Periodic, în diferite regiuni ale țării, izbucneau tulburări sociale, însă, de fiecare dată, acestea erau înăbușite violent de autorități.
În iulie 1917, la indicația guvernului, soldații au deschis focul împotriva unei demonstrații pașnice. În toamna anului 1917, țara era la limita unei catastrofe economice, au fost închise mii de întreprinderi, a scăzut dramatic producția de cărbune și topirea metalelor, țara era în prag de faliment. Au crescut brusc prețurile la alimente și produsele de primă necesitate. Acum, prețurile depășeau de 10 ori nivelul de pînă la război. Guvernul provizoriu a majorat prețul la pîine în interesul moșierilor, iar acest lucru a prejudiciat întregul proces de organizare a aprovizionării populației cu produse alimentare. În orașele mari s-a instalat foametea. Au început protestele în masă ale muncitorilor, iar țăranii au început să se răscoale la sate.
În aceste împrejurări, bolșevicii au început răscoala armată în rezultatul căreia a fost răsturnat Guvernul burghez provizoriu. Răscoala s-a produs fără vărsări de sînge și asta pentru că nicio subdiviziune militară nu a acționat în apărarea Guvernului burghez. Revolta armată din octombrie, din Petrograd, a intrat în istorie ca prima revoltă victorioasă a proletariatului. Partidul Bolșevic, în frunte cu V.I. Lenin, ghidat de învățăturile marxismului, a asigurat organizarea și determinarea valului de protest. Din cele 84 de gubernii și alte orașe mari, doar în 15, Puterea sovietică s-a stabilit prin forță armată. Așa deci, puterea a fost preluată de Sovietele bolșevice aproape că fără niciun fel de rezistență. În timpul asaltului Palatului de Iarnă au murit 6 oameni, alți 50 au fost răniți. De ce s-a produs, într-un final, această revoluție victorioasă ? Pentru că avea la bază interesele maselor populare.
Puterea – Sovietelor!

Printre primele decrete semnate de noul Guvern sovietic se numără: Decretul cu privire la pace, document care a determinat principalele caracteristici ale politicii externe adoptate de Statul Sovietic ”la baza căruia stau principiile păcii, egalității, autodeterminarea popoarelor, respectarea independenței și suveranității tuturor țărilor”. Decretul cu privire la pămînt, document care a anulat dreptul funciar fără niciun fel de compensații. Toate pămînturile ce au aparținut moșierilor, familiei țariste, mănăstirilor și bisericilor, precum și toate bunurile de pe acestea, au trecut în gestiunea comitetelor funciare de circumscripție și Sovietelor raionale țărănești de deputați. Pămînturile țăranilor de rînd și cazacilor nu erau confiscate.
Decretele cu privire la pace și pămînt, ca și alte măsuri revoluționare întreprinse de Guvernul Sovietic, satisfăceau așteptările de veacuri ale poporului multinațional. Din aceste considerente, oamenii au conferit Marii Revoluții Socialiste din Octombrie o importanță deosebită.
Afirmațiile politicienilor liberali precum că Marea Revoluție din Octombrie a fost un eveniment care a generat un război civil soldat cu numeroase victime omenești, sunt mincinoase. Am expus mai sus argumentele în favoarea necesității istorice a Marii Revoluții din Octombrie, care s-a produs fără vărsări de sînge. Chiar din primele zile, bolșevicii au propus crearea unui Guvern Sovietic de coaliție, însă, restul formațiunilor socialiste și social-democratice au refuzat să participe la formarea Executivului, în afară de socialiștii revoluționari de stînga.
În februarie 1918, circa 50 de divizii germane și austro-ungare au trecut la ofensivă de la Marea Baltică pînă la Marea Neagră. În martie, aprilie și mai, în perimetrul Rusiei Sovietice, au invadat englezii, turcii și japonezii. Primul act terorist al războiului civil declanșat de dușmanii Puterii Sovietice, nu a fost săvîrșit de către bolșevici, ci de albi (conservatorii, liberalii și socialiștii revoluționari) – în vara anului 1918. La Kremlin, au capturat și luat ostatici 500 de soldați ai Armatei Roșii, i-au pus la zid și i-au împușcat. În iulie 1918, socialiștii revoluționari de stînga au părăsit Guvernul Sovietic și au organizat o rebeliune armată.
Încercuită de duşmani
Primele lagăre de concentrare din Rusia Sovietică – regiunea Arhanghelsk, de asemenea, nu au fost construite de bolșevici, ci de americani împreună cu formațiunile ”albilor”. În aceste lagăre erau aduși nu doar soldații Armatei Roșii luați prizonieri, dar și civili. Zeci de mii de deținuți au trecut prin închisoarea de pe insula Mudiug. Mulți dintre ei au fost împușcați, torturați sau au murit de foame. În replică la ”teroarea albă”, după atentatul la viața lui Lenin, săvîrșit în septembrie 1918, Puterea Sovietică a declarat ”Teroare roșie”. Însă, noua putere avea capacitatea de a și ierta. După devastările rebeliunii armate organizate de oponenții Puterii Sovietice, în octombrie 1918, Guvernul Lenin a manifestat o atitudine umană în raport cu participanții răzvrătirilor. Participanții, dar și conducătorii acestora – generalii Kornilov, Krasnov și Kaledin au fost eliberați după ce ”au dat cuvîntul de onoare” că nu vor lupta împotriva Puterii Sovietice.
Și cum au răspuns dușmanii la atitudinea umană manifestată de bolșevici ? Generali Kornilov, Krasnov și Kaledin a fugit pe Don și au organizat, acolo, armata albă a cazacilor. Despre atrocitățile trupelor Kolceak circulă legende. Numai în gubernia Ekaterinburg au împușcat 25 de mii de oameni.
Generalul american, William Sidney Graves – martorul evenimentelor de la acea vreme, scria: ”în estul Siberiei au fost comise crime oribile, însă, nu erau comise de bolșevici. Nu voi da greși dacă voi spune că la fiecare om ucis de bolșevici se raportează 100 de oameni uciși de elementele anti-bolșevice”. Generalul Kornilov a explicat clar ”ideologia” albilor: ”Veneam la putere ca să spînzurăm, însă, trebuia să spînzurăm ca să ajungem la putere”. Evaluînd idealurile luptei Armatei Albe pe parcursul anului 1919, dar și a intervenției armatei engleze în Rusia, Winston Churchill scria următoarele: ”Ar fi greșit să credem că pe parcursul acestui an, am luptat pentru cauza ostilităților bolșevicilor ruși. Dimpotrivă, gărzile Armatei Albe au luptat pentru cauza NOASTRĂ”. De aceea, toate victimele războiului civil sunt pe conștiințe intervenționiștilor și a celor care au luptat pentru interesele lor în cadrul unei contrarevoluții interne.
Modificarea lumii
Evident, în octombrie 1917 a avut loc o lovitură de stat neobișnuită. Orice revoluție victorioasă este și o lovitură de stat, însă, nu orice lovitură de stat este și revoluție. Marea Revoluție din Octombrie nu a însemnat pur și simplu schimbarea partidului la putere sau schimbarea unei forme de exploatare pe o alta. Semnificația acestui eveniment istoric a însemnat eliminarea fenomenului exploatării omului de către om, distrugerea formelor de opresiune socială și națională, eliminarea inegalității sociale. Revoluția Socialistă a salvat popoarele Rusiei de catastrofa economică și națională care plana deasupra lor, de amenințarea subjugării de către imperialiștii britanici, americani, germani și alții.
De frica forțelor revoluționare internaționale, pentru care ideile Marii Revoluții din Octombrie constituiau idealuri demne de urmat, forțele liberale din țările capitaliste dezvoltate s-au văzut nevoite să cedeze semnificativ în fața maselor populare. După care declarau mincinos precum că capitalismul a căpătat ”caracter popular” și nu se mai impune necesitatea revoluțiilor pentru schimbarea lui radicală.
Cu toate acestea, cum nu și-ar fi explicat ei concesiile, un lucru este clar: excluderea sistemului colonial, autodeterminarea națională și statală a majorității popoarelor lumii, eliminarea privilegiilor de clasă în țările capitaliste dezvoltate, răspîndirea conceptului de ”democrație” și în raport cu alte categorii sociale – nu doar pentru cei bogați, caracterul socializat al proprietății private, stabilirea zilei de muncă cu durata de 8 ore, crearea sindicatelor pentru protejarea drepturilor muncitorilor, salarii echitabile, asigurările medicale și alte privilegii sociale – toate au fost realizate sub influența Marii Revoluții Socialiste din Octombrie.

0 
| încă
înapoi »
News Time Romania - Stiri Romania