Navigare

Căutarea pe saitul

 













Toate ştirile

18.12.2015:  Principala problemă de epocă — revizuirea cursului individualismului, de impas, a speculațiilor și crizelor și revenirea pe calea progresului și colaborării
În preajma renașterii

Trăim în epoca schimbărilor, cînd se pot întîmpla de toate. Unicul lucru care nu se poate întîmpla în nici un fel de circumstanțe este ca negustorii și ratații — odată ajunși la guvernare, să lase puterea din ghearele lor de bună voie. Și aici este vorba nu doar despre Moldova noastră natală. Negustorii și coropcarii sunt peste tot la fel doar că în altă parte — poate proporțiile sunt mai mari.

Cuvîntul cheie — «am furat»

Țineți minte renumita peliculă sovietică «Gentlemenii baftei» — păi iată, formula de acolo sună așa: «Ai furat, ai băut, ajungi la pîrnaie!». Acum, toate s-au schimbat: «Ai furat, ai băut — ajungi la putere, ajungi să fii primar și tot așa…» (rimați cum vă place).

Puterea, din instrument de control social — e bine sau nu, dar anume instrument, a ajuns să fie o fătucă de moravuri ușoare pentru întreținerea speculanților și coropcarilor mari. Acesta da focus…, iată asta da — renaștere!

Ce să mai vorbim, pentru că nu doar în Moldova dar pe tot mapamondul, în ultimele decenii, capitalismul s-a transformat din industrial-antreprenorial în speculativ-financiar. Cine controlează circulația financiară mondială acela «taie varza» în pofida războaielor și crizelor și chiar (și chiar !) datorită lor. Moldova nu este decît o mică celulă în acest «joc imens de șah». O celulă — ba «neagră», ba «albă». La moment — foarte «neagră». În sensul că nuanța albă înseamnă viață, iar cea neagră — peire.

În 2009, după accederea la putere a liberal-democraților și aliaților lor, Moldova a adoptat toate «tendințele globale» ale capitalismului speculativ-hoțesc contemporan. Fiind o țară mică, Moldova a devenit rapid victima fraudelor de proporții, a fraudelor în sistemul financiar. După renumitul «jaf al secolului», reducerea nivelului de viață în Moldova s-a transformat într-un proces permanent și ireversibil. Așa că vor reuși să ajungă la un compromis sau nu liberalii cu democrații și liberal-democrații, pentru țară nimic nu se va schimba. Speculantul și coropcarul, chiar dacă fata lui e o frumusețe rară și colaborator științific, nu poate gîndi altfel decîndi altfel decît în stil hoțesc și fraudulos.

În stil marxist

În China, unde sabia justiției comuniste taie la stînga și la dreapta, în pofida CEDO și alte invenții ale «visătorilor» europeni, toți speculanții și coropcarii sunt «puși la evidență» și muncesc pentru bunăstarea poporului chinez. Da, în China sunt mulți miliardari în dolari. Cel mai probabil, mulți dintre ei, în conformitate cu tendința globală, cîștigă din sferele operațiunilor financiare riscante (exprimîndu-ne mai delicat). Ei și ce? Dacă așa stau lucrurile la nivel mondial, cîștigă și ei cum pot. Însă, cît ajunge în buzunarul speculantului și cît se varsă în buget — iată care este dilema dilemelor! Controlul impus de puterea comunistă este foarte sever. Unii chiar sunt condamnați la moarte prin împușcare, hoții cei mai hoți.

Aici nu mai e nimic de făcut. Fie că mașinăria statului asigură toate procesele care să contribuie la creșterea bunăstării populației, fie această mașinărie servește intereselor speculanților și coropcarilor mari, care, în vremurile noastre, se numesc oligarhi. Apropo, cuvîntul «oligarh», după etimologia sa, «se înrudește» cu grecescul vechi «oligos» — nebun hapsin. Așa că, încă din antichitate, avuții hapsini și fără principii nu erau prea îndrăgiți. De aceea a și fost gîndită «democrația» — forme reprezentative de alegere a puterii care ar trebui să aibă la bază voința poporului. În caz contrar, nu va fi respectat interesul poporului și interesul celuia care asigură 300 % din venit. Iar noi știm că acolo unde sunt 300 % venit — este crimă sau război sau distrugerea unui contingent întreg — fapt cel mai obișnuit de natură capitalistă.

Cu prefixul «neo»

Deși toate se schimbă. Și pentru toate există o limită firească. Lumea, ușor-ușor, a trecut într-o epocă nouă. Toate au fost puse în mișcare. Au început să zboare rachetele și avioanele peste mări și oceane. Deocamdată, peste capetele jihadiștilor radicali. La drept vorbind, altfel cum? În caz contrar, peste un timp, acești radicali vor începe să-și arunce «surprizele» în tot restul lumii.

Dar ne punem pe gînduri — criza ideologiei capitalismului liberal a primit în replică manifestarea ideologiei jihadiste radicalesub forma unui pseudo-stat în Orientul Apropiat. În anii 30 ai secolului trecut, în răspuns la criza ideologiei imperialismului industrial, s-a manifestat fascismul și nazismul, de altfel, la fel, sub forma unor entități statale odioase. Cine, în afară de URSS putea să se opună, în acea vreme, acestei simbioze împotriva umanității și puterii sale militare ?

Epoca Revoluției din 1917 a cerut apariția URSS pentru soluționarea sarcinilor epocale. De atunci a trecut aproape 100 de ani. Deraierea din calea progresului istoric se promitea fostelor popoare URSS, dar și lumii întregi, prețul a fost mult prea scump! dacă am fi să numărăm toate victimele aventurilor militare și conflictelor locale de la începutul anilor 90 în toată lumea! Este vorba de milioane de vieți omenești.

Este clar că lucrurile nu mai pot continua așa. Nici la noi în Moldova, nici în spațiul post-sovietic, sau într-o Europă prosperă cîndva și nici în Orientul Apropiat și nici măcar în citadela capitalismului liberal — SUA. Astăzi, nicăieri în lume ni există măcar o insuliță unde muncitorul Robinson ar putea să-și mulgă în liniște caprele și să-l învețe pe Vineri să scrie și să citească. De azi în acolo, steagurile negre ale jihadiștilor pot apărea oriunde și oricînd.

Principala problemă de epocă — revizuirea cursului individualismului, de impas, a speculațiilor și crizelor și revenirea pe calea progresului și colaborării. Iar asta înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, renașterea marxismului, or, nici un fel de «geopolitici» nu oferă lumii răspunsuri la problemele de epocă. Iar marxismul — creativ, dialectic, fără frica de formula «teză — antiteză — sinteză», va oferi asemenea răspunsuri.

Mihail Lupașco
0 
| încă
înapoi »